Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Mihai Plamadeala De la ''cireasa de pe tort'' la ''zambila infipta in branza''

26 Ianuarie 2004
de Mihai Plamadeala, muzician NOMEN EST OMEN

Pana in momentul de fata nici un muzician roman de rock nu a reusit sa se impuna in afara granitelor. Rationamentul poate fi extins si asupra celor de origine romana, emigrati sau nascuti in lumea larga. Cat despre o formatie autohtona, se pare ca nici nu poate fi vorba. Asta in conditiile in care Romania este pe primul loc in lume in ceea ce priveste exportul de inteligenta prin specialistii care parasesc anual tara. S-ar putea vorbi despre un pod aerian in acest sens. Canada si Statele Unite sunt "pline" de soft-isti de la noi; sportivii au de zeci de ani rezultate internationale; oameni de cultura, (inclusiv cei legati de muzica academica) sunt de asemenea recunoscuti si lista poate continua. Ceea ce ne intereseaza si vom incerca sa dezbatem este lipsa de succes pe plan international a muzicii rock romanesti.

Trebuie stabilit din capul locului ca problema nu este una a lipsei de recunoastere, ci a valorii scazute. Instrumente competitive patrund in tara. Industria muzicii si a "show-biz"-ului sunt inaintea productiei artistice (sau comerciale) propriu-zise. Metode instrumentale si materiale de studiu audio-vizuale sunt la indemana oricarei persoane interesate. Ce lipseste este nu talentul ci o traditie in acest sens, o traditie care sa determine schimbarea mentalitatii marginale, caci mentalitatea pare a fi adevarata problema. Asa cum faptul de a fi "de culoare" iti asigura in proportie de 70% reusita (profesional - valorica) in genuri precum blues-ul, rap-ul sau hip-hop ul ma tem ca "spiritul mioritic" intiparit aproape genetic nu este compatibil cu muzica rock.

Privind in urma, nu stiu daca este cazul sa ne bucuram pentru lucrurile (relativ) bune care s-au produs in muzica noastra, sau sa deplangem saracia mijloacelor de expresie care au caracterizat intreg peisajul intern. Cei mai buni protagonisti romani nu-si au locul nici macar in notele de subsol ale antologiilor din restul lumii. Nu existam la acest capitol, asa cum pentru noi nu exista, de exemplu rock-ul bulgaresc. Prezentul nu este nici el mult mai darnic. Cei care nu se descalifica prin copieri grobiene sau mimetism involuntar, isi cer dreptul la nefiinta marginalizandu-se in forme de balcanism urban sau suburban, crezand ca se pot feri de rusinea modestelor realizari, daca poarta masca umorului si a parodierii de proasta calitate. Viitorul genului pare a fi "cuprins" in declaratia compozitorului Moga, care s-a exprimat ca-si va incerca puterea de creatie (si) in rock.

Publicul, element cheie al problemei expuse, este in mare parte satisfacut de industria subterana a muzicii (filmului si soft-ului), asa ca nu se poate constitui intr-o forta coerenta care sa extirpe nonvaloarea. In momentul in care te deranjeaza niste "veseli dobitoci" ce se produc pe sticla televizorului de sase ori pe zi, poti foarte usor sa-i lasi acolo unde sunt, pentru ca ai colectia ta de CD-uri care nu te va dezamagi niciodata. Dar ce serviciu major li se face astfel celor ignorati Putinele formatii adevarate care ajung pe la noi si miscarea underground (luata ca protest) aduc singurele repere viabile.

O suma de oameni, muzicieni ori fani, s-au bucurat si se bucura de rock-ul autohton asa cum este el. Ma numar printre cei care au trait momente de neuitat in relatie cu acest capitol, dar in acelasi timp imi suna in urechi versurile poetului Radu Stanca: "Ceea ce crezi bautura suava/ E numai amara, cumplita otrava".

Rock-ul romanesc nu poate fi salvat de un muzician, o formatie sau un compozitor care sa reuseasca (in sfarsit) sa-si faca un nume international (= un fapt nu doar frumos, ci si bine-venit). Dar o astfel de realizare, nesustinuta de o miscare coerenta care sa o fi generat, nu ar fi decat o bomboana de pe un tort deloc reusit - combinatie la fel de putin potrivita precum zambila infipta in branza.

 





Alte editoriale
03 Mai 2007
10 albume esentiale de Ioan Cora
22 Februarie 2006
Dupa douazeci de ani - Master of Puppets de Ioan Cora
19 Decembrie 2005
De la neolitic la era digitala de Horia Diaconescu
23 Septembrie 2005
500 de Mihai Plamadeala
18 Octombrie 2004
Despre trepte de Mihai Plamadeala
16 Februarie 2004
Consideratii... de Mihai Plamadeala
05 Ianuarie 2004
De la ''rezistenta'' prin rock la rockul ''de consum'' de Mihai Plamadeala
22 Decembrie 2003
Cine sunt fanii de ieri si de azi? de Mihai Plamadeala
08 Decembrie 2003
Rock-ul romanesc intre trecut si viitor: relatia artist-public de Mihai Plamadeala
24 Noiembrie 2003
Clasa de muzica de Mihai Plamadeala
10 Noiembrie 2003
Rock-ul inexistent de Mihai Plamadeala
27 Octombrie 2003
Am fost acolo si stiu de Mihai Plamadeala
13 Octombrie 2003
Partitura bateristului de Mihai Plamadeala
29 Septembrie 2003
Isi aminteste cineva de Vera Lynn? de Mihai Plamadeala

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina