 |
Midnight Mushrumps, care este gandit in aceeasi linie cu Gryphon 1, se apropie ceva mai mult de rock, componenta folk prezenta pe albumul anterior fiind aici atenuata. Este de remarcat insa continuitatea dintre cele doua momente discografice. Definirea stilului se face fara vreo ruptura, doar prin aprofundarea directiei progresive. Miscarea este realizata cu prudenta, pentru evitarea caderii in banal. Nu putini au fost aceia care in dorinta de afirmare au imbracat idei muzicale "de-a gata" in sunet electric. Altii au iesit la inaintare cu forme mai mult sau mai putin lipsite de fond, in unele cazuri prevaland partea "de show". "Midnight Mushrumps"(1), "The Plaughboy’s Dream"(2), "The Last Flash Of Gaberdine Tailor"(3), "Gulland Rock"(4), "Dubbel Dutch"(5), "Ethelion"(6), piesele propuse pe al doilea album sunt departe de a fi in ton cu moda acelor vremuri, fie ea doar cea culturala. Avem de-a face pur si simplu cu altceva.
O mare problema pe care am remarcat-o la trupele bune ale anilor 60-70 este de a avea confirmarea valorii (din partea publicului) in conditiile reprezentarii artistice personale. Cat de mult poti schimba din ceea ce-ti doresti sa faci, astfel incat sa te intalnesti cu cei carora te adresezi, ramanand tu insuti? O intrebare mare cat distanta de la concesie la compromis… . Sa ne amintim ca primul Van Der Graaf Generator, Aerosol Gray Machine este cu totul altceva decat tot ce a urmat pentru formatie sau Peter Hammill. Acelasi lucru se poate spune si despre From Genesis To Revelation (Genesis1); pe primul Jethro Tull, This Was putem asculta si un blues-ulet "Some Day The Sun Won’t Shine For You". Nici primul Yes nu seamana cu ceea ce ne-am obisnuit, cat despre The Piper At The Gates Of Dawn – Floyd 1, diferentele fata de tot restul carierei sunt majore .
Ar mai fi de adaugat ca exista multe trupe incredibil de valoroase in dreptul carora nu gasim decat unul sau doua albume. Gryphon a depasit cu succes aceasta dificultate , particularitatea lor constand in incercarea de a construi un sunet nou pe baza unor izvoare de inspiratie "vechi".
Ma surprinde intotdeauna inclinatia trupei spre ludic, in intelesul medieval al termenului. Buni cunoscatori ai muzicii, de cateori dezvolta o piesa ori idee apartinand trecutului (istoric), o fac intr-un mod inedit. Rasturnarile de intervale, schimbarea masurii, alterarea unor acorduri in cele mai putin asteptate momente sau rezolvarile in afara modului (muzical), sunt doar cateva dintre "giumbuslucurile" pe care le fac cei de la Gryphon. Muzica este strans legata de publicul pe care il are. Referindu-ne putin la acesta, constat ca pentru unii are cota de interes doar "ceea ce poate fi dansat". La polul opus (si extremele sunt asemanatoare) ii intalnim pe suparatii contestatari ai ideii de frivolitate, pentru care nu exista decat muzica "pe care se poate da din cap". Trebuie remarcat de asemenea tipul de individ caruia ii place sa tina ritmul cu piciorul si sa bea (bere) in timp ce asculta muzica (la metru) preferata. Fara pretentia ca am surprins toate ipostazele in care ii intalnim pe "consumatorii" la care ma refer, amintesc faptul ca exista oameni care obisnuiesc sa asculte. Acestei categorii i se adreseaza formatii precum Gryphon. Daca ceea ce fac ei place sau nu, este o problema de estetica ori de nivel de asteptare (folosind un termen din bridge, de "fit"). Cred ca pentru a indragi stilul practicat de Gryphon, este suficienta doar o auditie cu piesa "Ethelion" de pe Midnight Mushrumps . Dar este atat de greu sa alegi o piesa anume dintr-un album cand toate iti spun ceva. Criteriul subiectiv (bazat pe analogii libere) este singurul care m-ar face sa iau pe insula pustie o piesa in detrimental alteia. Si apropos de analogii libere: gandurile imi zboara spre Islands, King Crimson 1972. Ce album scoteau in 1974? Starless And Bible Black?
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shopping
|
