Dupa marea reusita cu Red Queen To Gryphon Three, reculul era greu de evitat. Raindance este cel mai comercial dintre albumele Gryphon. Are piese foarte bune si piese mai putin inspirate. LP – ul gazduieste singurul moment (pe care il consider) slab din toata cariera formatiei: "Mother Nature’s Sun"(3). Nici despre "Le Chambrioleur Est Dans Le Mouchoir"(4) nu pot spune nimic bun in afara de faptul ca este scurta.
Dar 70% din album ramane excelent. "Fontinental Version"(6) spala toate "pacatele" citate mai sus. "Wallbanger"(7) si "Don’t Say Go"(8) amintesc de reusitele anterioare, iar in "Heldenleben"(2) – piesa de15 minute, realitatea muzicala intrece orice asteptare. O mentiune importanta: momentele slabe ale unui artist pot fi cu mult peste cele mai fericite ale altuia. Atitudinea critica de fata vizeaza exclusiv relatia dintre intreg si parte. "Down The Dog"(1) si "Omolu"(5), piese "cinstite", poate usor comerciale, sunt in nota deja consacrata.
Dupa trei ani de existenta si patru albume, drumul se arata inchis pentru Gryphon, inainte de o reala consacrare. Nivelul de plafonare atins in dorinta de stabilire a unei legaturi cu un public deja existent (in cazul de fata de progresiv), denota impasul in care se gaseau o suma de muzicieni ai momentului, implicati in lupta pentru supravietuirea proiectelor artistice pe care incercau sa le sustineau.
Aparitia si explozia curentului "disco" in 1974 reflecta o criza pe care o parcurgea tanara cultura de expresie "pop". Acum, cand faptele au devenit istorie, pot fi semnalate doua dintre directiile (divergente) care au dus la depasirea acestei crize si anume cautarea unor noi forme de expresie si negarea societatii de consum, raspunzatoare de ceea ce era considerat a fi degenerarat (miscarea Punk). Cum in cazul din urma nu se propunea o alternativa (viabila) ci doar se declansa un mecanism, sa urmarim ce s-a intamplat in cazurile zis fericite, in care mijloacele de expresie si-au gasit numitorul comun cu "vremurile", fara realizarea unor compromisuri (majore).
In 1975 Mike Oldfield, unul dintre cei care s-au adaptat situatiei, realizeaza albumul Ommadown. Comparat dupa criterii de audienta cu acesta Raindance pare o realizare minora desi termeni de comparatie intre cele doua, exista. Elemente "gotice" si sunetul simfonic-rock sunt un numitor comun dar orientarea difera substantial. Optand pentru o formula interpretativa largita, in care se fac remarcate o multime de instrumente acustice si electrice, Oldfield acorda o importanta mult mai mare ansamblului. Precum in Tubular Bells, partile din Ommadown se sustin, avand in acelasi timp o existenta autonoma.Genesis vor traversa cu bine "perioada neagra", Peter Gabriel reusind sa-si construiasca ulterior o mare cariera solo, Yes au continuat sa aiba sali pline, in timp ce Pink Floyd producand albume mai rar (la doi ani) isi mareau cota de audienta.
Gryphon, au alaturat pe Raindance piese dupa criterii intr-o oarecare masura arbitrare. Cred ca in cazul incercarii unei mai bune formule de intreg (opera rock, poem, …) rezultatul ar fi fost pozitiv. Piesele, luate separat isi au bine definita legea de compozitie, dar in ceea ce priveste albumul constituit, partile tind sa se impuna ca elemente de sine statatoare. Se incearca centralizarea lor prin unitate de sunet, nu la nivel conceptual. Eclectismul rezultat prin coexistenta unor elemente elitiste si a unora mimetice nu a fost cea mai fericita formula gasita. Dar dincolo de "cuvantul" oricarei critici, am intalnit persoane carora Raindance le place, unora chiar cel mai mult dintre LP-urile produse de Gryphon. Alte albume aparute in 1975: Queen - A Night At The Opera, Steeleye Span - All Around My Hat, Pink Floyd - Wish You Were Here.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
