Din punctul de vedere al experientei acumulate, Treason reprezinta momentul stabilizarii pe genul si maniera care pareau a fi obiectul cautarilor artistice ale Gryphon-ului, inca de la inceput. Ca paradox, aceasta etapa ultima a existentei trupei este si cea mai putin originala. Desi drumul urmat a fost unul particular, punctul terminus este un moment de convergenta cu sunetul practicat de Yes. Piesele "Spring Song"(1), "Round And Round"(2), "Flash In The Pantry"(3), "Falero Lady"(4), "Snakes And Ladders"(5), "Fall Of The Leaf"(6), "Major Disaster"(7) care alcatuesc albumul sunt in nota celor de pe Midnight Mushrumps aducand in mai mica masura si cu cele din Red Queen To Gryphon Three. Tendinta de extindere a compartimentului "electric" diminueaza individualitatea compozitiilor care in lipsa unor solutii revolutionare "platesc" tribut prin aplatizarea relativa a pieselor rezultate.
Dupa cum se poate constata in urma a numeroase exemple, incepand cu anii ’70, ideea "acustica" a pierdut constant teren in fata sunetului "modern" si graficul este descendent pana la aparitia la inceputul anilor ’90 a curentului Unplugged. In acest interval, numerosi oameni de folk au optat pentru formule electrice, simfonice sau mixte. Cei care nu s-au adaptat si-au diminuat considerabil cota de audienta. Un exemplu apropiat de subiectul nostru ar fi cel al formatiei Amazing Blondel, nejustificat de putin cunoscuta in raport cu valoarea sa. Dar "revolutia tehnica" in materie de sunet nu este singurul motiv al schimbarilor majore care s-au produs. Ne apropiem de anii ’80 cand punk-ul incepe sa-si intre in drepturi. Roger Waters marturisea intr-un interviu ca Animals, album la care el a avut o contributie majora, a fost gandit in relatie cu miscarea de protest. Numeroase trupe ale anilor’60 – ’70 au parasit scena in acea perioada. Cea mai ciudata intamplare este aparitia Dire Straits care au "mers" impotriva curentului, reusind sa se impuna si sa aiba succes.
Gryphon a fost una dintre formatiile care si-au incetat activitatea. O asemenea muzica nu mai avea cautare. Lumea (publicul) era mult mai dispusa sa "consume" ori sa protesteze fata de idea de consum decat sa asculte muzica fara mesaj conjunctural. Analizand in perspectiva ceea ce a realizat, muzical vorbind, formatia Gryphon, remarc o serie de particularitati care o fac unica. La nivel de sunet, echilibrul stabil intre electric si acustic este cheia problemei. Niciunul dintre compartimente nu se impune definitiv in fata celuilalt. Anumite pasaje ne infatisaza o formatie de tip Yes, care mizeaza pe mijloace "de sinteza", in altele sunetul rece conduce cu gandul spre cele mai bune momente de medieval folk-rock. Compozitiile au calitatea de a nu fi expozitionale. O tratare a lor ca pretext pentru numere de virtuozitate sau simpla declamare a unor teme de inspiratie veche ar fi trimis muzica intr-o alta directie. De exemplu Dead Can Dance, aparuta ulterior, este una dintre trupele care mizeaza in mod major pe idei muzicale medieval-exotice si pe performanta instrumentelor moderne, plasandu-se puternic in zona ambientalului.
Treason este bun (constat redresarea dupa momentul Raindance), dar totusi trebuie sa ne luam ramas bun de la Brian Gulland (recorder,wind), Richard Harvey (wind, hrns), Graeme Taylor (guitar), David Oberle (perc.), Malcom Bennett (flute), Bob Foster (guitar), Alex Baird (drm.), John Darie (bass), Philip Nestor (bass), Peter Aivey (v). Cateva albume aparute prin ’77: Joni Mitchell - Don Juan’s Reckless Daughter, Cat Stevens - Izitso. Undeva in est Phoenix scotea Cantofabule si Sfinx - Zalmoxe.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
