The Silent Enigma (1995) 13 Martie 2002 de Ioan Cora

O calatorie in lumea melancoliei si agoniei. Cam asa as putea sintetiza albumul din 1995 "A Silent Enigma".

Acesta este unul din favoritele mele. Mi-e foarte greu sa spun ce ma atrage la el. Un lucru este clar: De fiecare data cand voi vorbi de muzica underground (metal) ma voi gandi la acest album.

Pe acest album, Anathema reuseste sa se delimiteze conceptual de My Dying Bride. Daca la My Dying Bride mizeria si deprimarea sunt probleme ce nu-si gasesc rezolvarea, la Anathema acest lucru este intruchipat de speranta. Hmm… Ce e speranta? Duncan&Co nu ne ofera un raspuns sau nu vor sa dea un raspuns. De ce? Pentru ca nici ei nu il stiu. Stiu.… O sa spuneti: Daa….. si ce e cu asta?? Raspunsul meu ar fi ca Anathema, prin muzica si textele lor, incearca sa deschida niste probleme stiute de noi toti dar, paradoxal, ignorate.
Concluzia mea este ca acest album ne lasa in final un gust amar… speranta este de fapt The silent enigma.…

Intreaga constructie muzicala ma face sa cred ca piesa principala de pe "The Silent Enigma" este "A Dying Wish". Impresia mea e ca toate celelalte piese pregatesc momentul culminant. Momentul in care ti-ai da viata pentru acea ultima dorinta. Avem noi, oare, vreo dorinta care sa merite cat viata?????

As face un comentariu despre muzica… Nu reusesc sa scap de senzatia ca uneori linia melodica nu tine pasul cu textele. Acest lucru induce o senzatie de sufocare care, incredibil, nu scade cu nimic tehnicitatea albumului.

"The Silent Enigma" este genul de album ce nu poate fi ascultat oriunde si oricand. Iti trebuie o anumita stare de spirit ce iti poate permite sa te deschizi in fata muzicii. Este genul de muzica ce nu iti da voie sa minti….nici macar pe tine.

Tu ce parere ai?

01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop