Dupa parerea semnatarului acestor randuri, dublul LP Cantofabule este, impreuna cu celelalte doua Phoenix-uri Cei ce ne-au dat nume & Mugur de fluier si Zalmoxe al formatiei Sfinx, unul dintre cele mai valoroase albume rock romanesti.
Pagina de progressive, acesta ii reuneste alaturi de Nicolae Covaci chitara solo, voce, chitara acustica, double six, blockflote; pe Iosif Kappl bas, voce, vioara, blockflote; Mircea Baniciu solist vocal, chitara; Ovidiu Lipan baterie, bongos, timpane, gong, clopote, tamburina; si pe Gunter Reininger pian, pian electric, synthesizer, celesta, orga electronica (pe care il intalnim in calitate de membru deplin). Acesta aparuse ca invitat pe albumul anterior. Prin recitarea unor versuri compuse de Serban Foarta si Andrei Ujica (1-14) in cadrul piesei "Invocatie"(1), Florian Pittis intregeste tabloul celor care au participat direct la realizarea albumului.
Unul dintre atu-urile Phoenix ului au fost intotdeauna versurile, care in cazul albumului de fata sunt inspirate din Istoria Ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir. Punct de plecare generos, acestea permit punerea in valoare a talentului componistic si interpretativ al formatiei, ce isi continua logic drumul pe care l-au deschis la inceputul anilor 70, odata cu Cei ce ne-au dat nume.
Cum Cantofabule este fara echivoc unul dintre cele mai complexe si mai bine primite LP-uri din muzica romaneasca, problema valorii sale nu mai poate fi pusa in balanta, cu atat mai mult cu cat timpul a confirmat cele mentionate. In comentariul ce urmeaza propun o metoda de analiza comparata a materialului reunit de acesta.
Albumul debuteaza cu "Invocatie"(1), una dintre cele mai reusite pagini de prog romanesc. Piesa de mare complexitate, ea reprezinta prologul perfect pentru Cantofabule introducand ascultatorul in atmosfera speciala a acestuia. Am ascultat nenumarate materiale ale unor formatii de folk sau rock progresiv din Europa, Asia (Japonia) ori cele doua Americi si pot spune ca prin coerenta ideologica, albumul trupei Phoenix este una dintre cele mai mari realizari in domeniu. Formatia cea mai asemanatoare este Malicorne, care dupa primale trei albume de acustic-medieval-folk se orienteaza din ce in ce mai puternic spre progres. Pentru cine nu a ascultat Malicorne e mai dificil sa gaseasca oarece asemanari cu Phoenix, a caror muzica ar putea fi plasata intre Jethro Tull si Gryphon. "Invocatie" are valoare de unicat in muzica romaneasca. "Norocul Inorogului"(2) este o continuare logica a "Invocatiei". Cantata in franceza veche si in romana aceasta se apropie de creatia formatiei Malicorne. Avem de-a face cu cea mai "medievala" piesa a albumului, colorata de linia blockflote-lui, ceea ce trimite spre "Om bun" a lui Dan Andrei Aldea. Pe toate cele patru fete de disc a fost introdusa (repartizata) cate o piesa "din alt film". Consider ca din punct de vedere muzical "Scara scarabaului"(3), piesa beatles-ista, este un momentul de recul al primeia. Celelalte ar fi, in optiunea mea "Uciderea Balaurului(5)", "Pasarea Roc
K And Roll"(11) cea mai slaba piesa (poate singura din intreaga cariera) si "Zoomahia"(13) piesa interesanta, care in afara de faptul ca seamana cu un pasaj din Byrds ("Eight miles high") dezvolta o tema pe care Phoenix o mai tratase in "Omule, cine esti tu?" (muzica unui film intitulat Parasutistii).
Fata a doua propune piese de mare complexitate cum ar fi "Delfinul, dulce dulful nostru"(4), , "Stima casei"(6), "Pasarea Calandrinon"(7), in care ies in evidenta inspiratia, talentul compozitional si maiestria interpretativa. Pianul, vioara si blockflote-le dau un farmec aparte unor creatii ce trimit cu gandul la bestiarele medievale. "Uciderea..." are functie de entertanment. "Stima casei" este o piesa scurta si frumoasa ce trimite prin procesarea pe canale spre o alta realizare de marca a formatiei, "Mugur de fluier". Consider "Pasarea Calandrinon", alaturi de "Invocatie", cea mai buna piesa a albumului. Fata trei este mai orientata spre rock. "Filip si cerbul"(8) alcatuieste impreuna cu "Vasiliscul si aspida"(9) un moment apropiat hard-rock ului, de tipul "Dansul Codrilor" (de pe albumul anterior, Mugur de Fluier). Aceste piese sunt urmate de o creatie iarasi deosebita, "Sirena"(10), care era una dintre marile favorite ale publicului in concertele vremii. "Pasarea R
" cred ca a fost inclusa in album din motive comerciale. Poate fi considerata totodata o gluma muzicala ori o piesa de show (in intelesul peiorativ). A patra fata este deschisa de o piesa cantata in aromana, "Cantic-lu a cucuveaua-liei"(12), ce face parte din aceeasi familie cu "Anule hanule" de pe albumul anterior. Dupa "Zoomahia" care genereaza o atmosfera in tonul intregului, urmeaza ultima piesa a albumului "Phoenix"(14), al carei final fusese anticipat din prima piesa, "Invocatie". Muzica a fost semnata de Phoenix (1, 13), Nicolae Covaci (2, 3, 4, 6, 12, 14) si Iosif Kappl (5, 7, 8, 9, 10, 11).
Cele cateva consideratii pe care le-ati parcurs in randurile de mai sus au fost scrise in ideea de a orienta cititorul spre o (re)auditie a Cantofabule-lor, nu pentru a oferi raspunsuri unor intrebari subiective. S-ar putea vorbi la nesfarsit pe marginea subiectului, dar cel mai important cred eu, este sa punem problema bine, adica sa evaluam albumul in contextul muzicii progresiv-rock universale, lasand frumoasele particularitati (importante si ele) pe planul secund. In calatorii de-ale mele prin Europa si peste ocean am luat cu mine printre altele si albumele Phoenix. Cand am avut ocazia am cerut parerea unor oameni (interesati de muzica) despre ele si am putut lua astfel cunostinta de pareri mai obiective. Principalele bariere in calea receptarii albumului peste hotare sunt relativ proastele imprimari (si procesarea sunetului) si faptul ca nu se canta in engleza (ori intr-o limba de circulatie mai larga)
Ca muzica, spun eu, materialul sta intr-adevar in picioare!
15 Mai 2003
Mihai Plamadeala
Nota explicativa:
Numele albumului Cantofabule/Cantafabule este mai nou subiect de confuzie. Mai nou, pentru ca de la aparitie pana la prima reeditare oficiala, dupa 1990, indiferent de intentiile celor in cauza, albumul s-a intitulat Cantofabule. Acesta este numele tiparit pe coperta LP-ului ce a cunoscut un mare tiraj, numarul copiilor piratate de catre lucratori ai Electrecordului fiind probabil mult mai mare. Daca este vorba despre o greseala a tipografiei, o confuzie sau unul dintre “momentele” absurde de cenzura din vremea in care aparea materialul, este fara indoiala un fapt regretabil. Totusi numele sub care a putut fi cunoscut albumul si care a intrat in constiinta publicului este cel scris pe prima coperta oficiala. In sprijinul acestei idei stau o suma de exemple din lumea muzicii, dintre care cel mai reprezentativ pentru situatia comentata este acela al albumului ”Deep Purple” - Deep Purple a carui coperta aparuta dintr-o greseala de tipografie alb-negru, a ramas “varianta finala”. Se poate dezbate oricat pe tema data, dar cert este ca oricare ar fi numele folosit, confuzia exista si se pot gasi oricand “nemultumiti”.
30 Septembrie 2004
Ovidiu Crisan (ovidiu_crisan @cluj.astral.ro)
Este pentru prima oara cand dupa atata vreme aud pusa in discutie chestiunea numelui albumului CANTAFABULE.
Acum un an mergand la un concert Phoenix m-am intalnit cu fica mea care are 19 ani si care m-a prezentat colegelor ei ca pe o piesa de muzeu; "fetelor, tata fost la concertul in care Phoenix a prezentat dublul CANTOFABULE". Am corectat-o spunand ca de fapt se numeste CANTAFABULE iar concertul se numea EU,INSA... Mi-a parut insa imediat rau pentru ca semanam o confuzie care acum peste ani era greu de explicat. Imi amintesc insa perfect ca Nicolae Covaciu (fost Nicolae Covaci si viitor Nico Covaci) intr-un interviu la radio era suparat ca dintr-o regretabila eroare petrecuta la tipografia unde s-au tiparit mapele discului a aparut CANTOFABULE in loc de CANTAFABULE. Era chiar furios pentru ca numele fusese ales cu grija pornind de la opera lui Cantemir iar un cascat de tipograf pusese un nume fara noima. Insa dupa reintoarcerea in tara a trupei nimeni nici chiar Covaci n-a folosit alt nume decat CANTOFABULE. CANTOFABULE sa fie.
|