Calatoream odata cu trenul si am simtit brusc dorinta de a avea un cutit urias, sa-l pot infige in dealurile pe langa care treceam. Am asociat gandul asta cu un pasaj din Huliganii "Daca esti tu insuti,inainte de toate tu insuti, daca ai radacinile adanc implantate in viata, in concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu te poate rata" si cu albumul Led Zeppelin II.
Muzica asta pur si simplu m-a Lovit si nu doar la prima ascultare. De fiecare data am crezut ca ma inghite valul, ca nu mai scap. Dar culmea mi-a placut senzatia! Nu am ascultat vreun album care sa aiba atata forta. "Whole lotta love", "The lemmon song" sunt mai puternice decat o piesa Obituary. Nu e vorba despre brutalitatea instrumentala! E energia uluitoare, ce devine furie, nebunie, iti da voie sa calci in picioare Orice si totusi ramane arta.
M-a impresionat foarte mult albumul asta. Am purtat caseta cu Led Zeppelin II peste tot. Sa urci pe munte intr-o zi innourata si sa asculti "Thank you"... "if the sun refused to shine/i would still be loving you". Chiar exista momente cand te simti mare, cand te poti inalta, cand esti doar tu. Melodia asta mi se pare primul pas pe care l-au facut cei de la Led Zeppelin intru contemplarea naturii.
Pentru a vorbi despre "Whole lotta love" imi ajunge un singur cuvant: virtuozitate. E cutremurator cand intelegi ce inseamna muzica, e cutremurator atata talent. Mi se pare cea mai desavarsita piesa de pe album. E o calatorie rapida prin intregul "Led Zeppelin II". Prin celelate piese te intorci sa cercetezi fiecare lucru in parte. Am fost tentata de multe ori sa cred ca omul e neinsemnat. Gresit!!! Ce are a face ca nu poate zbura, ca se loveste mereu de ziduri, ca exista limite pentru el?! Omul insa scrie piese ca "bring it on home", ca "thank you"... OMUL POATE CREA.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
