| Led Zeppelin |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
 |
Led Zeppelin IV a aparut pe 8 noiembrie 1971. Probabil ca intr-un oras de provincie din Marea Britanie ploua, iar fanii erau adunati in fata magazinului de discuri "Ce faceti ma? Ne asteptam painea..." Un sir de nepasatori cu ploaia si asteptarea in oase. La cativa metri trecatori adapostiti sub umbrelele alea negre uriase : "Ia uite la ei vagabonzii!" He he he... dar cine va asculta chitara lui Page peste o ora, doua, trei...!
Sari cateva decenii (sa zicem trei) intri intr-un magazin de muzica si dai de tineri care se uita cu mirare daca vad in raft un album led zepp "de astia asculta taica-meu, hai ma ca-s slabuti". Se ascund si ei dupa umbrelele - ignoranta doar ca si le-au decorat cu lanturi si pentagrame. Dar asta e alta poveste.
Seria de albume Led Zeppelin(I,II,III,IV) cuprinde cele mai importante realizari ale trupei. De-a lungul lor s-au nascut, s-au cristalizat, au atins apogeul sunete irepetabile pentru istoria rockului. Nu vreau sa fac prohodul formatiei, caci au mai urmat cel putin doua produse valoroase, insa dupa ciclul de opt piese din Led Zepp IV s-a tras o linie (un capitol se consumase). Albumul asta reuneste elemente de pe primele trei materiale: nebunia exprimata prin revarsarea electrica (led zepp I+II), influentele blues cu accentele caracteristice de ironie, zambetul acustic(led zepp III) plus inca ceva... STAIRWAY TO HEAVEN, o creatie unica-forma sublima de expresie. "Spune ceva despre ea" = "Cere-i unui mistic sa-si descrie revelatiile" = "Treci de vama cuvantului un miracol". Mi-e si frica sa vorbesc despre asta... Stairway to heaven nu emotioneaza. De-a lungul auditiei nu e posibila vreo traire afectiva si asta pentru ca dispari complet. E ca si cum ai incerca sa-L atingi pe Dumnezeu... ca si cum L-ai atinge. Muzica devine lumina. Am gasit niste cuvinte intr-un volum de cugetari persane "Muzica e o binefacere mareata. Sa stii ca cei pe care nu-i misca sunt morti care nu vor putea fi inviati cu nici un pret". Nici ele nu spun indeajuns...Versurile (asta daca faci sacrilegiul sa ciopartesti piesa, amagindu-te ca e vorba de doua lucruri diferite:muzica si versuri) cuprind o gramada de simboluri cu eventuale trimiteri la magie, alchimie "there's a lady who's sure all that glitters is gold". Si totusi orice interpretare s-ar da, orice atribute s-ar smulge ar fi... vulgare, ca si cum ai incerca sa tragi in jos un fir alb, aproape inexistent, care pluteste prin ceruri. Pentru un contact intim cu melodia, trebuie sa te debarasezi de orice concepte.
Am ascultat coverul facut de Frank Zappa... si pot sa spun ca mi-a displacut: o cantare realizata cu zambetul pe buze, cu talent, dupa o melodie frumoasa, ceea ce echivaleaza cu o demostratie de virtuozitate si cam atat... Nu a tinut seama ca originalul e inaltare sau drum catre vid. Cred ca nici macar trupa(zepp) nu ar trebui sa o cante in concert. Muzicienii au tendinta sa adauge ceva. S-ar departa astfel de punctele acelea luminoase.
Restul albumului nu contine momente imprevizibile, majoritatea pieselor desfasurandu-se in maniera bine cunoscuta. "The battle of evermore" e construita insa pe un fond de misticism destul de neobisnuit-cam periculos, drumul dintre originalitate(intr-o maniera prea personala) si obscuritate (confuzie) fiind scurt. Citeam o interpretare care propunea analogia dintre o secventa din Return of the king/Tolkien si melodia asta.
"Going to California" - muzica a primaverii (vorbind despre album Pittis a folosit o expresie foarte potrivita: sensibilitate celtica). Prin interpretarea acustica sunetele aproape se evapora. Linistii se alatura o usoara tulburare "seems that the wrath of the Gods/Got a punch on the nose and it started to flow" dar se revine curand la o betie a florilor "Standing on a hill in my mountain of dreams/Telling myself is not as hard, hard, hard as it seems" Am incercat sa-i gasesc un echivalent in pictura. M-am gandit la Chagall, insa nu... piesa nu atinge asemenea adancimi.
Albumul se incheie prin "when the levee breaks" preluata de la Memphis Minnie. Prin ce locuri te poarta muzica asta ..si cu ce vanatai ramai. O ascultam intr-o dupa amiaza; vecini au inceput sa se certe(ca de obicei). Plant pe un ton aproape grav "When The Levee breaks I'll have no place to stay ", ei aruncau strigate monosilabice "hai, iar, ce?".
Pe afara un sobolan mirat:
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
