Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Phoenix  English version 

1968 Vremuri / Canarul / Lady Madonna / Friday On My Mind (single)
1968 Totusi sunt ca voi / Floarea stancilor / Nebunul cu ochii inchisi (single)
1973 Cei ce ne-au dat nume
1973 Mama, Mama/ Te intreb pe tine soare/ Mesterul Manole (single)
1974 Mugur de fluier
1975 Cantofabule
1981 Transsylvania
2000 In umbra marelui urs
2005 Baba Novak
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Mihai Plamadeala Transsylvania (1981)

28 Martie 2004

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Phoenix - Transsylvania
La cativa ani de la plecarea din Romania, Nicu Covaci impreuna cu Ovidiu “Tandarica” Lipan si cu alti doi muzicieni intalniti in Germania, Mani Neumann – vioara si Ivan Kopilovic – bas, incearca sa se afirme intr-un sistem concurential mult mai puternic decat fusese cel autohton, prin imprimarea (si producerea) albumului Phoenix-Transsylvania. Acesta gazduieste o suma dintre piesele si temele muzicale cu care avusesera mare succes in tara, in variante adaptate noii componente si a textelor in engleza, precum si cateva piese inedite. Din punctul de vedere al procesarii sunetului si al virtuozitatii, materialul este peste nivelul realizarilor din perioada Cei Ce Ne-au Dat Nume – Cantofabule/ Cantafabule, dar ca emotie artistica problema este larg deschisa … .    

Phoenix in limba engleza, o engleza cu puternic accent estic, amintind de repertoriul “strain” al formatiilor romanesti care prestau in baruri si restaurante prin anii ‘70. Comparatia suna dur, insa aici este cheia problemei. Unul dintre punctele forte ale trupei fusese comuniunea sunet-cuvant. Versurile (in limba romana), de cea mai buna calitate aduceau acea nota de originalitate ce facea marca distinctiva a formatiei, care astfel parca nu mai semana in mod flagrant cu Jethro Tull, Yes, Genesis &. Comentariul de fata vizeaza albumul aflat in discutie, nu alegerea facuta de cei in cauza sau factorii subiectivi ce au dus la elaborarea sa in forma in care a aparut. Anii ’80 propuneau o cu totul alta muzica decat cea oferita pe Phoenix – Transsylvania, al carui sunet ar fi fost “la el acasa”  cu un deceniu inainte. 

La propriu si la figurat, ce facusera Covaci & in tara, asta au incercat si peste hotare. LP-ul este deschis de “Gipsy Storie”(1) – “Mica Tiganiada” unde muzical vorbind nu avem de-a face decat cu o readaptare a binecunoscutei piese, fara tambal in sectiunea ritmica si cu compartimentul vocal saracit pana la “ciuntire” prin noul aranjament. Se simte “tentativa” de comercial care s-ar fi dorit sa atenueze “minusurile” constientizate fara indoiala  in momentul imprimarilor. Partitura viorii este interesanta, ca pe intreg albumul dealtfel, dar asta nu e de ajuns pentru rezolvarea problemei. “Wanting”(2) dezvolta o tema asemanatoare celei din “Pseudo Morgana” de pe Cei Ce Ne-au Dat Nume. Compartimentul armonic nu ofera insa solutii ingenioase precum se intamplase in cazul precedent. In “Would You Follow Me”(3) comercialul este “preluat” in special de sectiunea ritmica. Formulele acesteia, peste care trebuie sa “incapa” linia maiestuasa a chitarii, sunt dintre acelea care vizeaza intalnirea cu publicul larg din salile de concert. Inserturile de vioara pur si simplu intercaleaza o alta piesa in cea data (nu este vorba de o tema secundara propriu zisa). “Tamara”(4) este una dintre creatiile “originale” ale albumului, in sensul ca nu cunoscuse o varianta discografica anterioara. Ca sunet insa poate aminti pe alocuri de Heavy Horses – Jethro Tull. Dar ideea, linia vocala si partitura viorii fac din ea cel mai reusita piesa a albumului. “Feel The Sound”(5) reprezinta alt moment bun, fiind un veritabil “Medley” (denumire consacrata pentru piesele-pretext de etalare a virtuozitatii si fanteziei pe tempo-uri alerte). Acest tip de abordare lipseste din repertoriul formatiilor romanesti, axate in principiu pe coordonate clasice. “Star Dance”(6) este o alta adaptare a unei binecunoscute piese: “Mugur De Fluier”. Modificarile suferite de aceasta sunt mari, si este normal sa fie asa, deoarece varianta in limba romana semana mult cu “Christmas Song” – Jethro Tull. Cantata ca atare in engleza ar fi atras atentia intr-un mod nedorit. Piesa este trimisa spre simfonic rock si cunoaste o interesanta dezvoltare a temei secundare, care tinde sa se impuna ca tema principala. Ultima piesa, “Wedding”(7), un alt “Medley”, varianta pentru “Nunta” – Cei Ce Ne-au Dat … are ca si “Star Dance” toate caracteristicile unei “struto-camile”. Gasesc neinspirata folosirea unui pasaj din piesa traditionala “Ciocarlia”, care poate genera o hora intr-un grup de balcanici dar care apropie momentul artistic cu (inca) un pas spre kitch. S-ar putea vorbi mult si la obiect despre ea, ca dealtfel despre toate celelalte piese ale albumului, dar lipsa de originalitate si “delay-ul” de zece ani (!) in ceea ce priveste sunetul, conceptia, etc fac inutil acest fapt.

Phoenix este formatia romaneasca preferata a autorului acestor randuri. Albumul Phoenix – Transsylvania are o mare importanta prin faptul ca a aparut, si muzical vorbind este la inaltime. Plasarea pe pozitii prudente nu tine de plafonarea specifica “nostalgicilor” care nu inteleg ca timpurile se schimba. Dimpotriva, constat (in sens critic) neadaptarea trupei (care in anii ’60 era “aliniata”) la noile vremuri. Insa nu acesta este ultimul pas facut de Phoenix.

 Tu ce ai de criticat?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina