Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
- Bai, e cel mai prost album Maiden!!!
- Mai prost ca Virtual XI!?
- Pe bune ca asa e!
Problema pe care o am cu Dance of death este incapacitatea trupei de a finaliza ceea ce incep cu fiecare piesa. Ok... asta pare sa fie povara lor in ultima decada, dar nu mai evolueaza si ei odata? Doar nu e vorba de niste marunti epigoni power metalisti, ci de inventatorii genului... de niste indivizi maturi si experimentati. Ce o tot freaca atata? Practic, fiecare compozitie nu merge nicaieri si ca rezultat - albumul nu merge nicaieri. Piesele sunt iarasi prea lungi si ideile folosite nu puteau fi mai patetice. Recicleaza ce au avut ei mai prost. Luati o piesa ca No more lies. Nu pot sa ma gandesc la o linie melodica mai comuna pe care Steve Harris o putea produce. Da, e 100% Maiden, dar asa de chinuit!!! Ca si cum ar fi spus "baieti... vreau Afraid to shoot strangers partea 2, dar haideti s-o facem penala de tot. Primele riffuri si melodii care imi vin in minte, pe alea sa le folosim... Si... haideti sa radem putin de vocalul nostru. Sa-l facem sa cante ceva stupid de tot!". Refrenul simplist si enervant "no more lies... no more lies" pare o umilire pentru capacitatile vocale ale lui Bruce Dickinson. Vi se pare exagerata afirmatia? Incercati sa cantati cu el si o sa vedeti ce ridicola e treaba. Piesa de titlu (probabil cea mai slaba de pe album) intra in aceeasi categorie, desi fac pariu ca riffurile principale i-au facut pe multi sa se excite. Parodie, parodie!
Daca am rabdare sa ascult albumul caut un moment, un declic. Vad ca trupa se chinuie sa construiasca, piesele sunt toate ascendente (incep usor, apoi incearca sa intre in forta, Bruce se catara peste tot prin melodie), dar reusesc sa ruineze treaba pana la final. Eu unul n-am rabdare sa ascult 8 minute din piesa de titlu. Si incep din nou ascensiunea cu bucata urmatoare. Nu ma deranjeaza ca albumul nu are nici o capodopera (parca din '92 n-au mai produs asa ceva), vreau doar sa ma prind de o idee coerenta pe care sa o urmaresc pe album si de care sa ma bucur. Dar am parte numai de frustrari. Maidenu' din 2003 are 3 chitaristi... TREI!!! Si nu se simte nici unul. Una bucata Luca Turilli scoate solouri si riffuri mai inventive pe un ep Rhapsody decat trei monstri ai heavy metalului in 67 de minute. Ce naiba... vreau si eu un solo clasic care sa imi despice creierii si care sa ma obsedeze. Unul simplu si adevarat! Vreau sa-l aud pe Adrian Smith ca pe albumul cu septari.
De ce e mai prost ca Brave new world? De fapt, nu e in mod semnificativ mai slab... doar ca e mai putin creativ si e prea asemanator cu albumul precedent. Maidenii n-au realizat pana acum doua albume la fel si macar pentru asta poti insista pe fiecare in parte chiar daca nu iti place. Dar aici chiar n-avem pe ce insista. Am facut-o acum 3 ani. Daca Brave new world era albumul proaspat cu Bruce Dickinson si Adrian Smith, cu oarecare energie si entuziasm infuzate de idee, Dance of death e lipsit tocmai de astea. Partea buna e ca au renuntat la refrenele repetitive, dar treaba ramane insa teribil de obosita.
De ce e mai prost ca Virtual XI? Pai, albumul ala hulit de toti s-a dovedit a avea macar cateva piese ascultabile - When two worlds collide, The educated fool, Como estais amigos si bineinteles atacul maidenesc Futureal. Plus, vocea lui Blaze care se straduia sa ajunga la inaltimea trupei in care intrase dau o interpretare cu pasiune pieselor. Piese care, scolareste vorbind, au expozitiune, punct culminant si deznodamant. Eu unul prefer sa-l aud pe Blaze cum da ce are mai bun, decat pe Bruce incercand sa acopere cu vocea sa minusurile de compozitie ale lui Harris.
Alta problema pe care o am cu Dance of death e ca unele piese incep prea lent incercand sa incropeasca un miez (te f_t la creieri cu parti inutile), iar altele incep prea abrupt si n-au miez (Rainmaker mi se pare o catastrofa, Montsegur oricat de agresiva e, parca tot nu rupe, iar versurile cu Inchizitia sunt un turn-off). Unde e introul lui Adrian Smith pentru The evil that men do. Sau trucul de la Can I play with madness. Sau introducerea epica de la Alexander the great? Sau simpla taietura din Futureal.
Ok... trebuie sa spun si ceva bun despre album. Nu pot sa ascult toate cele 67 de minute, dar am detectat niste bucati care imi plac, care curg nefortat - adica piesele mai scurte si acelea unde contributia lui Harris la compozitie este minima. O singura piesa imi place asa cum este - Gates of tomorrow (Gers/Harris/Dickinson). Alte parti interesante se gasesc prin New frontier, Age of innocence si poate Rainmaker, refrenele mai exact. Din pacate se sta prost la capitolul gestiune stocuri de idei. Maidenarii raman in pana de materie prima cand ti-e lumea mai draga. Tot timpul am senzatia ca piesele sunt "carpite".
Spre marea mea surpriza, nimeni nu agreeaza prima piesa Wildest dreams. Multi o acuza a fi puerila din cauza refrenului. Pot sa vad de ce, mai ales daca ma uit si la videoclipul cu jocuri pe calculator. Dar cu toate astea, sustin ca e cea mai coerenta si bine structurata compozitie de pe album. Ca sa nu mai spun ca este cea mai dinamica, iar soloul de chitara nu taie piesa in doua, ci intra in continuum asa cum e normal si moral. Si mai are si bucata aia special-maideneasca de concert, imediat dupa solo. Imi place si pentru ca imi aminteste de vremurile cu Paul Di Ano - refren vesel, directa si tinereasca... ma rog... sa zicem.
Versurile par ceva mai lucrate decat cele de pe Brave new world. Am senzatia ca ele reprezinta singura cheie valida de acces la album. Bineinteles, piesa despre razboi (Paschendale) e la locul ei, dar o putem integra si pe-asta in context. Textele sunt pesimiste, despre viata, vise, inutilitate, sperante desarte si moarte. Viziunea lirica se potriveste perfect stresului pentru supravietuire al albumului si asta ma face sa spun ca Maiden comunica atat direct, cat si la nivel subliminal.
Ma gandeam... Maiden n-au mai scos un album valabil de la Seventh son.... Un album excelent cap-coada, fara umpluturi sau probleme majore de expresie. In ultimii 15 ani, in ciuda succesului si a mega-showurilor pe arene... Maiden par sa se fi senilizat. Nu mai pot sa o faca! Nu mai pot! Trei chitaristi, doi vocali, multi ani de repetitii...n-a iesit nimic ADEVARAT. De-aia simt ca Dance of death e un album trist, nu patetic, ci trist. E un album pe care sa plangi. E ca si cum Maiden ne spune "orice ai face, pana la urma acelasi cimitir ne-asteapta pe toti... Cimitir! Moarte!". Parca ne iau la misto cu prima piesa "the old boys are back in town to kick some ass... but you, don't wait to be old to kick ass, live your life, follow your dreams, have guts". Foarte pornite versuri:
I'm gonna organize some changes in my life
I'm gonna exorcise the demons of my past
I'm gonna take the car and hit the open road
I'm feeling ready to just open up and go
And I just feel I can be anything
That all I might ever wish to be
And fantasize just what I want to be
Make my wildest dreams come true
I'm on my way
Out on my own again
Dar nu-s decat o gluma. Viitorul apare vid, "with face in the sand" in celelalte piese. Chiar si Gates of tomorrow are un text pesimist. Care porti? Ale cavoului poate! Singura perspectiva acceptata este aceea spre trecut. Un batran ruginit amintindu-si de vremurile vechi. O asemenea muzica nu putea fi mai potrivita drept coloana sonora la o astfel de scena. Initial exista iluzia ca "wildest dreams" se pot retrai/recrea, dar pe masura ce albumul inainteaza se realizeaza ca totul e degeaba. Intro-ul energic al eternului copil de la Maiden (Nicko) "one, two, three" si versurile din Wildest dreams se termina cu o LAMENTARE precum Journeyman. Poate cea mai "losereasca" piesa pe care au scos-o Maiden. O incercare simpatica, dar doar atat. O piesa de umplutura. Nu e rea in privinta ascultabilitatii, dar e doar o balada mediocra. 7 minute?!? Pentru numele Metalului! Chiar au ceva de spus!? Le prefer cealalata balada de la polul opus al discografiei - Strange world. Prefer niste tineri nebuni incercand sa fie lirici si emotivi, unor pensionari cantandu-si mizeria si problemele cu visele. Din nou... piesa lacrimogena! Cacat! Maiden nu sunt niste batranei - scoala in picioare stadioane intregi!
But that was just a dream
And this is what it means
We are sleeping
And we'll dream for evermore
And the fragment remains of our memories
And the shadows remain with our hands
Deep grey, came to mourn
All the colours of the dawn
Will this journeyman's day be his last?
Poate ca ma voi integra in lumea albumului undeva intr-un viitor suficient de indepartat cand Maiden si cei ce ii asculta vor fi priviti tot asa cum il vedem noi acum pe... Frank Sinatra. Poate atunci vom simti cu adevarat rugina si eforturile de supravieturie... Desi concluzia albumului ramane valabila si pentru noi, tinerii:
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
