 |
Sad Wings of Destiny (1976)
02 Februarie 2002
de Ioan Cora |
1976. Miscarea flower-power isi daduse obstescul sfarsit. Prog-rockul isi traia momentele de agonie. Heavy-metal-ul era un termen ce nu aparuse inca in vreun dictionar de muzica. Pop-ul si punk-ul... nici nu se punea problema. Concluzia ar fi ca 1976 a fost un an lipsit de interes pentru fanii rock-ului. Din fericire Judas Priest edita cel de-al doilea album-profetic numit "Sad wings of destiny".
Exista o lege nescrisa in care se incadreaza orice artist. Si aceea ar fi "greseala" de a da totul in una din primele lucrari. In cazul nostru, Judas Priest a dat TOTUL pe acest extraordinar album ce a fost caracterizat la vremea aceea ca fiind un "masterpiece of demonic heavy metal".
Trebuie sa recunosc ca influenta Black Sabbath este omiprezenta pe parcursul tuturor pieselor, dar asta nu scade cu nimic originaliatea si vivacitatea "priestilor". (am auzit opinii ca ar exista si influente Deep Purple….poate datorita clapelor) Sa ne aducem aminte componenta trupei in 1976:
K.K Downing – ghitara
Glenn Tipton – ghitara, pian !!!!
Robert Halford – vocal
Ian Hill – Bass
Alan Moore – tobe
"Sad wings of destiny" este fara indoiala un album de referinta in istoria rock-ului. Piese ca "Victim of changes", "Ripper", "Tyrant", "Isle of domination" vor ramane adevarate imnuri ale genului. Piesa mea de suflet este "Victim of changes". Pe langa faptul ca intalnim riffuri exceptionale (chiar daca suna uneori a la Iommi), vocea lui Halford incepe sa-si gaseasca propria identitate. Ar mai fi de remarcat si calitatea textului ce ne face sa ne intrebam retoric: Oare de cate ori in viata noastra muritoare nu suntem altceva decat niste victime ale schimbarii ?
O sa ma opresc aici in a preamari acest album Judas Priest --- Motivul ar fi faptul de a nu pica in capcana limbajului de lemn.
Cocotat acum pe anul 2002, privesc in urma si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca Judas au fost loviti de aripile triste ale destinului… si ca au devenit propriile victime ale schimbarii (la acest lucru ma gandeam cand vorbeam de "profetic").Cuvintele de mai sus le-am scris in urma cu cateva luni. Am stat si le-am citit de cateva ori si mi-am dat seama ca eram marcat de un optimism conjunctural. Nu vreau acum sa-mi reneg propriile pareri… dar parca sound-ul general al albumului nu mai are cum sa trezeasca mari emotii unui "new entry" in lumea rockului. Pentru mine, "Sad wings of destiny" inseamna CEVA… inseamna niste amintiri.. niste prieteni… dar nu cred ca pentru un rocker de 16 ani mai poate reprezenta ceva. Incerc sa gasesc o comparatie… E ca atunci cand ascult Nat King Cole sau Sinatra; Nu ma deranjeaza, nu pot spune ca nu-mi place… dar it’s missing something. Ma gandesc la tricoul unui rocker ce l-am vazut la Metalheart la Eforie. Scria pe el ceva ce la prima vedere ar parea o blasfemie: "Daca dragoste nu e, macar sex sa fie " Interesant… Acum spui "Daca dragoste nu e, nimic nu e" si dupa 20 de ani …… Si acum ma intreb: Cine este victima trecerii anilor? Noi sau ei?
10 Martie 2002
Recomandare online-shop
13 Martie 2002
Horia Diaconescu
Sad wings of destiny este cea de-al doilea pas relevant facut spre definirea fenomenului rock numit "Heavy metal". Regulile fusesera deja trasate de Iron Butterfly, Black Sabbath si Led Zeppelin. Sad wings... este un album hibrid, poate cel mai divers din istoria Priest. E albumul tipic pe care il realizeaza o formatie in curs de creare a identitatii proprii - o combinatie de influente si impulsuri originale. In 1976, unele fire rock ajunsesera in momente incerte. De obicei, astfel de momente duc la aparitia unor noi tendinte muzicale (punkul si heavy metal-ul se vor fi cristalizat in anii ce au urmat). Sad wings... are influente din cam tot ce se canta pe atunci in zonele "hard" ale rockului: Black Sabbath din plin (Victim of changes, Deceiver... si cam pe tot albumul), Ac/Dc (Genocide), Thin Lizzy (de la care Priest au preluat tipul de solouri "gemene" ce i-a facut celebri mai tarziu), un pic de Purple, chiar si Queen (Epitaph). Tipetele lui Halford pot fi incluse deja la "brandul" Priest. La fel ca si riffurile speed.
Pe alocuri se incearca un material unificat, cu tranzitii intre piese, intre parti atmosferice, ceva mai linistite, apoi spre bucati heavy. Insa nimic comparabil cu alte albume rock ale vremii. Meritul Priest ramane acela de a fi extras heavy metal-ul din contextul rock al vremii, iar rolul istoric pe care il are Sad wings of destiny este evident.
Ne intalnim aici cu primele bijuterii Priest, piese inconfundabile ce vor deveni borne ale genului - Victim of changes, Ripper, Tyrant sau Island of domination, iar vocea lui Halford isi ocupa locul in istoria rockului. Cred ca piesa de referinta a albumului este Ripper, si nu Victim of changes, dupa cum se considera in general. Priest au dat totul in Ripper. Daca Victim of changes nu este mai mult decat "variatiuni pe teme de Sabbath", Ripper apare drept prima compozitie 100% Judas Priest - electrizanta, taioasa si heavy. Oglinda in care apar toate hiturile trupei si, cred eu, o anticipare cu 15 ani a Painkiller-ului. Poate ca pentru un rocker de 16 ani acest album nu mai poate reprezenta ceva. Daca acesta va dori duritate in muzica, o va gasi ascultand Children of Bodom, Killswitch Engage sau Dimmu Borgir si mai putin Victim of changes. Dar nu cred ca aceasta comparatie are vreo relevanta. Valorea unui album nu se masoara prin influenta asupra unor adolescenti de 16 ani de-a lungul timpului. Faptul ca noile generatii au mai putin acces la referintele tale e un dat valabil pentru toate generatiile si, poate, un semn ca ai inceput "sa imbatranesti". Victim of changes. Aceia care vor cauta, vor ajunge si la Sad wings..., iar soundul 1976 este un atu ce face parte din farmecul acestui album istoric si nu o granita pentru cei ce ar trebui sa-l aprecieze.
|
