Am ascultat pentru prima oara acest album prin 90 (la 12 ani de la aparitie). In acest moment numarul anilor s-a dublat. 24 de ani!!!!!!. Acu' 12 ani am fost pur si simplu bulversat. Mi-am dat seama ca odata cu acest album incepuse sa apara notinunea de imn heavy-metal. Si cum altcumva s-ar putea numi piese ca "Rock Forever" sau "Take on the World"??. Tot acum 12 ani imi procurasem albumul pe caseta audio poloneza. Acum il ascult pe CD. Dar nu pot sa scap de nevoia de a-l asculta pe vinil. Cred ca daca as auzi pacaniturile si zgomotele de fond tipice vinilului, nu m-ar mai deranja in asa mare masura sound-ul datat al acestei productii. Nu vreau sa fiu inteles gresit...Faptul ca acest disc suna in acest moment "demodat" nu inseamna ca nu este valoros. Dar si aici apare o polemica...Pentru cine si in ce context se poate vorbi de acest lucru? "Hell bent for Leather" este un album pentru nostalgici sau pentru cei ce vor sa descopere radacinile metalului ?

Remarc in mod deosebit cover-ul dupa Fleetwood Mac "The Green Manalishi". Este de altfel singura piesa de pe album care are un sunet "plin" si care , parca, vrea sa ne spuna ca sursa de inspiratie a priestilor este blues-ul. Cele doua piese "Evening Star" si "Before the Dawn" nu fac decat sa-mi intareasca opinia ca priestii au creat de-a lungul timpului cele mai frumoase balade rock. Nu pot sa trec cu vederea piesa de titlu ce a definitivat cu adevarat ceea ce inseamna ritm heavy metal.

Am tot insistat pe ideea ca "Hell Bent for Leather" este un album datat...ca odata cu primele acorduri iti vei da seama ca te-ai intors in timp cu 20 de ani....ca este un album pentru nostalgici...Dar de fiecare data cand il ascult am o strangere de inima ...sau mai degraba o teama ...ca mai e putin si voi asculta ultimele acorduri ale piesei de final...si, odata cu ele, vor disparea si ultimele amintiri ale trecutului si viitorului. Amintiri din viitor???

Pentru final m-am gandit ca s-ar potrivi niste cuvinte ce m-au facut sa privesc altfel muzica si ceea ce reprezinta ea: "Spaima de a fi parasit, numai muzica ti-o da cu adevarat" (Constantin Noica)