Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Spre diferenta de celalalte albume Lacrimosa, Fassade porneste abrupt cu un inceput ce te duce cu gandul la Simfonia destinului (a V-a) de Beethoven.
In general, Lacrimosa si-au constituit un schelet de muzica ce include o piesa heavy, parti corale si o melodie in care prima voce este Anne Nurmi. Impartirea pe scene urmeaza si acum, dar se face pe melodii efective: Prima Miscare, A doua Miscare, A treia Miscare. Coperta include un art-book mai gros ca de obicei si deja se vede trecerea preconizata prin Der Morgen danach EP catre imagine procesata, combinata cu grafica manuala. Fotografiile sunt de un erotism cult, as putea spune, imaginea sanilor goi alaturi de o privire ganditoare nu te mai face sa te gandesti la sex, ci la profunzimea sentimentului erotic pe toate planurile. O metastaza a sentimentelor este data si de disparitia clovnului. Acesta apare mic intr-un colt pe spatele CD-ului si, de asemenea, ca umbra pe scena primei coperti. Foarte greu l-am descoperit, mai ales ca el de obicei (de la Angst incoace chiar) avea si o umbra... de data asta umbra este mai mare si nu are legatura cu al sau corpus fizic.
Melodiile sunt mai complex lucrate, dar pastreaza iz-ul "lacrimosian", daca se poate spune asa. Descopar, ca de obicei, teme similare trecute in alte game, a se vedea de data asta Senses si Liebesspiel, ultima amintind clar Enter Sandman de la Metallica (ascultati structura si acordurile ritmice). Dar de fiecare data, ceea ce ei "reproduc" apare mai bun decat originalul. Ba chiar as putea spune ca Liebe ma duce cu gandul si la Therion prin asocierea pasajelor rapide de heavy metal cu instrumente clasice, in speta oboi si corzi. Ca si pe vremea Stille, melodia de inceput este foarte lunga. Trimitandu-ne in trecut si aducandu-ne brusc inapoi prin sound, trecand cu miscari bruste de la lentoarea corzilor la zbuciumul agresiv al soundului metal Fassade - 1. Satz nu este insa o piesa de referinta, asa cum pe Elodia a fost Am Ende der Stille sau pe Stille - Die erste Tag. Urmata si de accesibila piesa Der Morgen danach, prima se pierde in lungimea sa. Versurile sunt insa deosebite si in ele se regaseste ideea copertei.
Der Morgen danach (="dimnineatza de dupa") este, asa cum spuneam, destul de usor de primit atat de ascultatorii de gothic, dar si de catre alti posibili auditori. Este de fapt si avantgarda albumului prin extrasul omonim aparut cu doua luni mai devreme, in august. Vocea lui Tilo isi pierde din duritatea acida a lui Angst si se concretizeaza intr-o melodie masculina profunda. Probabil ca cei 10 ani de activitate si-au pus amprenta asupra stilului sau...!
Senses este acel cantec care ii revine pe orice album lui Anne Nurmi. De data asta zvapaiata, rebela, punkista ex-Two Witches are un stil mult mai maleabil si melodic. Dramatica si absurda, cu reverberatii tragice, Senses se impune si cred ca este prima piesa de gen acceptata de mine din partea lui Anne. La un moment dat m-am gandit ca poate daca se apuca de rock, asa ar fi cantat si Angela Similea in perioada ei de glorie... Sau ce imi vin mie in minte asemenea comparatii!?
Warum so tief (="de ce atat de adanc?") este iarasi o mega productie, schimband stiluri si instrumente, reintroducand trompetele in sensul lui Mein zweites Herz, dar imbricand si stiluri de blues si r'n'b. Pianul puncteaza incet fiecare scena si fiecare sentiment. Dragostea si drama, ura si teama se regasesc impreuna in aceeasi melodie, intr-o nuanta de fastuos si de inaltare prin durere.
Fassade - 2. Satz este o bijuterie corala, dupa parerea mea pe scena "metal". Parca savoarea albumului picura acum incet in urechi. Despre Liebespiele nu sunt prea multe de spus. Un "Enter sandman" orchestral si o melodie influentata de Therion sau de valul nou de metal simfonic. Ca si Siehst du mich im Licht (de pe Stille) este dinamica si, de ce nu, o piesa tare buna de ascultat in rockoteca.
Un Bresso refacut? Probabil cam la asta va ganditi cand veti asculta Stumm Vorte. Parca lipseste dramatismul, dar compzitia este totusi speciala. Vioara si pian, un duo imbatabil.
Albumul se incheie in maniera simfonic-rock, la fel ca si Elodia. Trilogia Stille - Elodia - Fassade s-a incheiat, cu Tilo & Anne acoperind o gama de experimente sonore. Sunt interesante si piesele mai rare intalnite pe anumite distributii: Und du fallst, Phantom from the opera (excelenta preluare) si un trance - industrial Brennande Kommet...
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
