| Mayhem |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Influenta si renumele vechilor inregistrari Mayhem nu trebuie cautate in planul stilistic (care nu exista, nici macar din prisma asa numitului "old school black metal" / a se vedea Bathory pentru asta), ci in tonul pe care Mayhem l-au dat in zona scandinava. In adunarea tuturor acelor adolescenti si tineri care identificau ceea ce unii numeau nihilism, altii vitalitate... in modelul basic de autosuficienta si degenerare Mayhem. O consecinta interesanta a acestei situatii este calitatea privilegiata a demoului Deathrcush de a fi singurul produs al trupei aproape unanim apreciat sau respectat. De ce? Poate pentru ca este unica realizare Mayhem negandita, avand astfel o arie de adresabilitate mai extinsa decat celelalte albume.
Comparabil cu primul demo, Deathcrush are cel putin "calitatea" ca a fost inregistrat cap coada folosindu-se un ministudio de apartament. Cateva riffuri banale thrash si influente Venom, combinate in maniera anarhica Bathory, la nivelul pe care oricine le poate realiza dupa o scurta perioada de exersare a instrumentelor. Cat despre voce... din pacate suntem in 1987 si nu vom auzi inegalabilele vocalize ale lui Maniac de pe Wolf's lair abyss. Ganditi-va la un adolescent necopt incercand sa-l imite pe Quorthon! Maniac tipa ca si cum l-ar fugari cineva ca sa-l pedepseasca pentru incapacitatile sale vocale. Un adevarat merit al sau este ca nu lasa auditoriului posibilitatea de a intelege nici un cuvant, astfel am putea auzi o engleza jenanta, minima in cunostiintele de lexic si gramatica. Probabil ca la orele de engleza, viitorii eroi black desenau logotipuri pe caiete si planuiau un destin intunecat metalului. Cred ca nimeni nu ar vrea sa auda niste elucubratii banale ce amintesc de o trupa tip porno-gore-grind, neavand nimic in comun cu black metalul, decat in preluarea Venom Witching hour, care incearca o abordare extrema (a extremei!), dar se loveste de aceasi neputinta de canalizare a furiei prin intermediul instrumentelor si a vocii.
Impotenta si incompetenta caracterizeaza acest scurt demo de numai 17 minute, venerat drept "cult", iar nu "primitivismul" cum se spune foarte des. Practic, singurele aspecte ce pot ale acestui produs ce pot fi retinute sunt primele riffuri din Deathcrush (au un anume farmec al simplitatii, care le face sa sune "clasic"), si coperta - realizata din colaje vizibile - 100% underground.
Anii 1986/1987 au fost importanti pentru scena metalica extrema, dar cu toata faima acestui demo (cel mai celebru demo al scenei black metal), Mayhem nu face parte din poza, Deathcrush fiind inofensiv si neoriginal. Ma gandesc la alte albume ale aceleiasi perioade pe care violenta lua cote serioase - Schizophrenia, Scum, Scream bloody gore, Flag of hate, Persecution mania, Mad butcher - Mayhem negasindu-si locul prin zona. Nici fata de alte produse de gen, la un nivel aproximativ la fel de scazut si ele - Bathory Under the sign of the black mark, Morbid December moon (1987) sau Dark Throne Land of the frost (1987), Mayhem nu rezista.
Din ratiuni istorice voi mentiona aici grupul de pustani (i)responsabil pentru adunarea viitoarelor hoarde black metal:
Maniac: Gutpuking
Necro Butcher: 4-string Crushfuck
Euronymous: Deathsaw
Manheim: Hellhammers
Messiah: Iron Lungs (guest)
The barbeque has just begun
Deathcrush! Deathcrush! Deathcrush! :-)))
|
