Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
De mysteriis dom sathanas este albumul pe care l-am ascultat cel mai mult fara a scoate CD-ul din player si fara sa opresc muzica sa mearga. Tin minte ca odata am lasat De mysteriis... sa ma "acompanieze" timp de aproximativ 30 de ore... fara a-l opri nici macar pentru somn si fara ca el sa ma opreasca a adormi (v-ati trezit vreodata dimineata auzindu-l pe Attila Csihar maraind Buried by time and dust?!?! :). E un album care nu are nici inceput, nici final... si din orice punct ai incepe sa il asculti ai posibilitatea de a-i absorbi atmosfera. Facand o comparatie din universul informatic, as spune ca De mysteriis... este un album cu acces aleator, fiecare piesa fiind reprezentativa pentru intreg... si fiecare moment al unei piese reluand ce a fost si anticipand ceea ce va veni (de parca nu asa s-ar intampla pe majoritatea albumelor de black? :-). Desi cele opt compozitii au mai multa variatie in structura decat pe orice alt album de black metal al vremii, exista o stare de monotonie indusa de modul cum sunt realizate aranjamentele si de vocea muribunda a lui Attila Csihar, care parca se taraste de-a lungul pieselor. Vocea apare tarziu si rar... dupa ce se asterne suficient de pregnant atmosfera, si de cate ori intervine o schimbare de ritm se retrage, obosita parca de varietate, revenind numai dupa ce s-a insistat suficient pe o constructie repetitiva...
Datorita sinuciderii si a crimei, acest prim album Mayhem a aparut destul de tarziu, dupa o decada de la formarea trupei, cand, in 1994, black metalul isi incepuse deja acapararea publicului de muzica extrema. Noul trend si tinerele aparitii... Dark Funeral, Satyricon sau Marduk incercau sa atraga atentia cu orice pret. Daca toate aceste trupe mizau pe extremism, pe o atitudine exhibitionista, in general ridicola, Mayhem - apar la mult-asteptatul prim album cu un calm ciudat... cu o muzica lipsita de exagerari. Desi instrumentatia respecta canoanele black metal (canoane create in buna parte de Mayhem), nimic nu da impresia de "dur", de "violent", de "rau"... Totodata, De mysteriis... ramane pana in prezent singura creatie de black metal pur pe care vocalul nu tipa... Unii ascultatori de muzica extrema detesta acest album Mayhem tocmai din aceasta cauza... motivatia fiind vocea de betiv a lui Attila Csihar si pasivitatea sa, ce nu finalizeaza cerintele "violentei" pe care acestia le asteapta auzind fundalul instrumental (dar care album Mayhem nu isi are proprii detestatori?!). S-ar putea spune ca prin sinucidere si asasinat muzica trupei si-a gasit pacea... dar acest cuvant ar fi mult prea deplasat pentru Mayhem. Mai degraba linistea mortii acopera cele opt piese... "ciclice". Chiar numele casei de discuri pare predestinat promovarii acestui material: Deathlike silence (casa de discuri a lui Euronymous).
Oricat de banala ar fi aceasta descriere... De mysteriis dom sathanas e un album al mortii, al "eternitatii mortii"... Spre deosebire de restul scenei de black metal care miza pe violenta mortii, pe provocarea ei umana sau diavoleasca, pe o modificare a echilibrului... cei de la Mayhem par "impacati" cu aceasta alta realitate, ca si cum prin muzica lor ar vorbi din lumea de dincolo, ca si cum ar stii ceva ce altii nu stiu. E aceeasi atitudine de "superioritate" pe care trupa a folosit-o dintotdeauna... si pe care mii de copiatori au incercat sa o replice, de cele mai multe ori cazand in penibil. Citind versurile, viziunea lumii de dincolo a celor de la Mayhem poate fi privita drept simplista, plina de clisee, cu ceata funerara care impresoara totul si tarana care ii acopera pe cei raposati... dar atitudinea de nepasare fata de viata, moarte, idealuri, morala sau societate... de parasire a "obligatiilor" extremismului pe care l-au promovat este ceea ce reprezinta acest album. E muzica inertiei... a starii de "mort viu", pe care Mayhem au toate calitatile sa o reprezinte.
In acelasi spirit al detasarii si nepasarii... acest album uneste criminalul cu victima... asasinatul cu asasinul... in forma finala fiind folosite parti instrumentale si de compozitie realizate atat de Euronymous, cat si de Count Grishnack, care a inregistrat partile de bas. Dar nu intr-o expresie a chinului, ci intr-un complot tacit din care orice conflict (conceptual, liric, instrumental, instrumental-vocal) este temperat de o racoare mortuara.
De mysteriis dom sathanas e un album pe care multi il gasesc greu de ascultat, pentru ca nu ofera nici o evadare din propria ciclicitate... Chiar primele versuri anunta cercul in care se intra..."Every time this year / This dark fog will appear"... Intregul album pare inghetat in propriul "suc", de la inceputul brusc cu Funeral fog... pana la finalul la fel de abrupt al piesei de titlu. Daca nu exista un climant mental favorabil ascultarii, o stare psihica de "delasare", de "lene" existentiala, De mysteriis... poate deveni teribil de.... plictisitor si nici explozia cu care incepe ironica Life eternal sau solourile hipnotice din Freezing moon (in genul vechiului Burzum), nu trezesc atentia... Am spus ca este singurul album de black metal pe care vocalul nu tipa... O singura piesa aminteste de ceea ce standardele impun black metalului - in voce si agresivitate... Buried by time and dust penultima compozitie, pe care Attila incearca sa se infurie inca de la primele acorduri (unele zvonuri spun ca ar fi vocea lui Euronymous, dar nu cred... seamana prea mult cu Attila)... Partitura vocala este, insa, scurta, de numai 40 de secunde... pentru ca finalul De mysteriis... sa revina la aceeasi stare si sa inece totul intr-o liturghie a patetismului si mizeriei (la interpretarea versurilor latine se simte accentul maghiar al lui Attila, pe care nu incearca deloc sa si-l ascunda... accentuand senzatia degenerarii)... De fapt, albumul nu vorbeste direct despre nimic, nici macar despre "nimic", toate cele opt piese fiind inlantuite doar de o senzatie de suspendare de vitalitate...
Cred ca De mysteriis dom sathanas e un punct de maxim in black metal. Modul cum sunt realizate compozitiile si aranjamentele, excelentele riffuri, calitatea inregistrarii si interpretarea bine pusa la punct ar trebui sa fie un exemplu cel putin "didactic" pentru oricine crede ca are ceva de spus (sau nimic :) utilizand aceasta modalitate extrema. Se pare ca in black intalnim frecventa de amatori cea mai ridicata. Parerea mea este ca oricine se decide sa cante black metal, ar trebui sa inceapa prin a invata sa interpreteze integral De mysteriis..., pentru ca, aproximativ 90% din ceea ce s-a intamplat (pana acum) in gen, in forma sa autentica, bazata pe radacini si necontaminata de influente, a fost sintetizat aici de Mayhem.
PS: Titlul este penal. Ar fi fost de mare efect ca albumul sa se numeasca simplu - MAYHEM!
May the god bless us all
The fog is here again
|
