Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Ati facut vreodata o declaratie de dragoste?... Dar o declaratie de ura!?.... o declaratie de ura intregii umanitati!?... Imi amintesc de primul an de facultate, cand la filozofie il aveam pe domnul Stativa. Una din primele sale prelegeri a fost despre satanism ca element de intindere maxima a crizelor axiologice ale contemporaneitatii. In cadrul prezentarii sale despre respingerea normelor morale, despre vociferarea urii, despre izolare si dezlantuire a animalitatii, ne dadea exemplul unor formatii cu mesaje "ideologic reprezentative", zicea el, precum Iron Maiden, Nirvana sau Death (sic! :-), pe care le ascultase. De cate ori imi amintesc, ma incearca un zambet si, poate, un regret ca la cei peste 50 de ani ai sai, domnul Stativa nu ascultase Wolf's lair abyss, iar numele celor patru tortionari norvegieni - Maniac, Blasphemer, Necrobutcher si Hellhammer - nu ii rezoneaza cu nimic. De ce spun asta? Pentru ca, in opinia mea, Wolf's lair abyss este cea mai elocventa expresie sonora a urii, a mizantropiei si a maniei. Multi o sa-mi spuna ca ar trebui sa caut superlativul violentei sonore intr-un album de death metal pur, poate o sa-mi exemplifice cu Suffocation, venerabilul Cora ne va vorbi de coruptia armoniei la Napalm Death, altii vor aduce in discutie Slayer, Pantera sau trupele "de comando-soc" sudamericane - vechiul Sepultura sau columbienii de la Massacre etc. Insa, daca altii descriu mai mult sau mai putin ura, descompunerea violenta a mizantropiei apare la Mayhem drept o experienta intima, emanata si directionata total. La vremea aparitiei acestui album... nu credeam ca in metal mai este posibila o urcare pe o noua treapta a scarii agresivitatii. Aveam impresia ca s-au atins limitele brutalitatii in fiecare gen - grind, death, black, punk sau thrash - si credeam ca numai componenta lirica sau conceptuala poate exprima ceva si mai mult in extrema! Pur si simplu m-a bulversat acest Wolf's liar abyss. Vocea lui Maniac este fenomenala, iar cele cinci piese sunt ca un uragan! Poate singurul uragan din black metal!
Nu am simtit atata furie scuipata umanitatii ca in cele cinci compozitii de pe Wolf's lair abyss, ca in acel scurt interludiu, cand Maniac declama cu voce profetica la mijlocul piesei Ancient skin: "I denied the sickening love / Turned to the purity of anger". Incercati sa traduceti in romana.... "Reneg iubirea bolnavicioasa /Transformand-o in puritatea urii". O expresie a lui Nietzsche din lupta sa cu mila se potriveste acestui moment... "suntem bolnavi de aceasta nesanatoasa pace"... Toate cele patru piese propriu-zise au o greutate incredibila, cu o stilistica a riffurilor si vitezei neexplorata pana atunci nici macar de Mayhem. O singura compozitie este legata direct de trecut - Ancient skin (un titlu foarte inspirat si semnificativ pentru continut) - black metal conceput la fel ca in vremurile De mysteriis.... E, poate, singura data cand Mayhem spun direct in muzica si versuri... "Astia suntem noi!". Piesa incepe brusc, rapid, exact ca si Funeral fog... senzatia de "deja vu" se instaleaza, dar dupa un minut Hellhammer creste tempoul bateriei, viteza ajunge neasteptat la un nivel superior, concomitent cu tranzitia catre reteaua indesata cu riffurile tipice acestui Wolf's liar abyss, pregatind intrarea lui Maniac. Cred ca maniera in care isi moduleaza urletele sale (fiecare timp de 16 secunde - la 2:48, de la 3:51, dar mai ales cel de la 4:39) rezulta in cateva dintre cele mai violente parti vocale inregistrate vreodata.
Wolf's lair abyss e un album special care m-a fascinat inca de la prima auditie, datorita nonconformismului sau in afisarea maniei. Introul mecanizat - acea respiratie a unui trup purtator de infectie si trompetele ce vestesc un nou ev - urmat de dezlantuirea pe cote de viteza si brutalitate maxima, alaturi de o surprinzatoare tehnicitate instrumentala, vocea extremista a lui Maniac, corurile apocaliptice din Fall of seraphs ce acompaniaza automutilarea vocala.... si tema de baza a albumului, aceea din primul minut de violenta, care se repeta pe fiecare piesa.... De multe ori, dezlantuirea violentei sonore pure, a animalitatii este incompatibila cu tehnicitatea, cu "filtrarea rationala" a pornirii. Cred ca reusita acestui album Mayhem consta tocmai in subordonarea sau mai bine zis "posedarea" tehnicitatii si complexitatii compozitionale de catre mesajul bestial. O latura definitorie a celor patru piese este dificultatea comparatiei cu alte creatii de muzica extrema. Vocea lui Maniac nu tine de spectrul black sau death si nici de combinatia celor doua - are un timbru dincolo de aceste standarde ale muzicii extreme, care ramane, dupa cunostiintele mele unic. La fel si contorsiunile instrumentale cu acea structura densa a riffurilor si loviturilor de baterie, printre care se chinuie linia melodica (!) a basului.
Dupa aproape 5 ani de experimentare a acestui album am ajuns la concluzia ca Wolf's lair abyss incheie perioada de apogeu a black metalului. Este una din putinele capodopere ale acestui gen limitat in propria monomanie. Nascuta din incendii si crima, perioada de apogeu a vechiului black metal avea sa se stinga dupa numai 5 ani, datorita evolutiei realizate de catre Dimmu Borgir, Emperor si Cradle of Filth in 1997, a tranzitiei catre un alt set de idei conceptuale si a implicarii mass-mediei in promovarea acestui gen. Si cine putea sa traga mai bine linia decat Mayhem, trecut prin universul retardat de pe Deathcrush sau Live in Leipzig, prin sinucidere, crima, extremism, prin inertul De mysteriis dom sathanas si ajuns in fine la acest hiperviolent Wolf's lair abyss.... Amitindu-mi tot de domnul Stativa, care ne vorbea de cuplul "satanic" din Natural born killers, as spune ca acest Mayhem poate fi albumul pe care Mickey si Mallory Knox - cele doua personaje unite intim si impartind o violenta pornire antisociala - ar fi facut "dragoste"!
Atrocities turned beauty
Machines of torture turned art...
06 Februarie 2003
Ioan Cora
Eu n-am ascultat acest album. M-am delectat, insa, cu o caseta video Mayhem. M-am uitat la caseta asta de vreo doua ori si trebuie sa recunosc ca n-am inteles mare lucru....Sau am inteles ceva!? Am citit textul tau despre Mayhem si m-am tot gandit la legatura dintre muzica si cum ar fi facut dragoste Mickey si Mallory Knox. Trec peste faptul ca ar putea fi doar un final de efect si ma voi rezuma la perceptia mea despre cei doi si muzica Mayhem (contactul meu cu aceasta trupa a fost vizual (vezi caseta video) si ultimul lor album A grand declaration...). Cred ca ar trebui sa facem o diferentiere intre a face dragoste si a face sex. Daca ai fi urmarit cu mare atentie filmul, ai fi observat ca momentele de tandrete au fost acompaniate de un fundal sonor ...hai sa-i zicem relaxant...Iar cele de violenta..... De asemenea cred ca intelegerea muzicii se bazeaza in primul rand printr-un contact spiritual intim intre receptor (eu) si artist. Cu cat muzica e mai complexa, cu atat creste intimitatea receptorului. Cu cat muzica e mai neinteligibila, cu atat se diminueaza "erosul". Eu cred ca muzica Mayhem nu se remarca prin complexitate....ci mai mult prin haos...si violenta nemotivata.
Dragostea dintre Mickey si Mallory Knox se remarca prin complexitate. O dragoste perceputa prin prisma Mayhem nu poate trece de nivelul primar al sexualitatii...Poate si d'asta au reusit sa aiba un numar insemnat de fani. Oare de ce? E ca si cum cineva te-ar intreba: Ce film vrei sa vezi in seara asta?? Natural Born Killers sau un fim porno? Ai alege intotdeauna Natural Born Killers? Nu cred!
|
