Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Acum cativa ani citeam o cronica de concert Mayhem intr-o revista britanica. Redactorul era foarte deranjat ca asteptarile nu ii fusesera confirmate de trupa exponent a extremei black metal. Concert scurt, de numai 50 de minute, sunet atat de heavy incat devenea monoton si iritant, trupa nu a adresat nici un cuvant audientei (!), iar bisul cerut de multimea nesatisfacuta a fost recompensat printr-o piesa de numai un minut. Redactorul se declara nemultumit de ceea ce vazuse si scria retoric la finele textului "How satanic was that!?". Ma intreb cum ar fi reactionat daca asteptarile sale ar fi fost rasplatite cu neprezentarea grupului pe scena din lipsa de... chef. Nu ar fi fost prima oara cand egocentrismul trupei ar fi actionat asa, Mayhem si-au facut un obicei ca periodic sa lase fanii asteptand, fara a apare pe scena si apoi sa spuna ca s-au imbatat sau le-a fost lene sa cante! Imi amintesc de un interviu cu Euronymous in care acesta spunea ca singurele lucruri pe care doreste sa le transmita lumii prin Mayhem sunt umilirea si moartea. Daca umilirea intelectuala e o chestiune inutila universului Mayhem (probabil si greu realizabila), ramane umilirea in starea cea mai bruta care apare periodic in activitatea grupului! Dintr-un anumit punct de vedere putem spune ca respectivul redactor, enervat ca nu vede o apocalipsa sonora si vizuala in timpul unui "spectacol" Mayhem, a inghitit din plin galusca frustrarii oferita de imaginea trupei!
Mediolanum capta est are o pozitie aparte in discografia Mayhem - eu il vad drept primul produs in care Mayhem incearca sa comunice ... sa dialogheze. Este probabil intaia creatie a trupei dedicata fanilor - un album live bine realizat, atat de frumos regizat si pigmentat cu ceea ce ii trebuie, incat te face sa te intrebi ce se intampla. De unde atata atentie?! Nu mai gasim acele inregistrari "rehearsal", "live" sau "bootleg" in care trupa are parca o placere sadica in a corupe publicul, supunandu-l la stresul auditiei unor materiale din care nu se intelege nimic, si mai mult, fortandu-l sa le declare "cult"! Mayhem au realizat un album live bun pentru gen - 12 piese de 55 de minute, sunet heavy si clar, neprelucrat totusi prea mult pentru a lasa in prim plan spontaneitatea de concert, interactiune constanta cu publicul, un invitat special - Attila, declaratii pe placul audientei, un intro clasic al trupei - Silvester anfang, prezentarea fiecarei piese, multumiri... cei patru s-au intrecut pe ei! Mai este Mayhem?! :-) Trebuie sa mentionez si titlul de album cu o rezonanta aparte, excelent ales, care reuseste sa evite cliseele latine puerile utilizate in black metal (vezi De mysteriis dom sathanas). Pe deasupra... o coperta inspirata care poate sugera fanilor mesajul "pentru voi"! Este imaginea lui Maniac, privind inspre cer si ridicand mana stanga cu o expresie ritualica, in timp ce cu dreapta tine un cutit cu care isi cresteaza pielea, iar publicului ii este oferit sange. Manerul cutitului indreptat spre privitor indeamna la manuire, cheama la participare. Milano este castigat ("Mediolanum capta est"), dar nu dominat, ca de obicei - prin extremism sau distantare, ci "cucerit" prin aceasta invitatie. Daca nu as cunoaste istoria Mayhem as putea vizualiza imaginea unui artist intr-o postura a ofrandei, intr-o transa de comuniune cu muzica si cu publicul, iar datorita privirii catre cer cu... Hmm... Ofranda, comuniune?!?... Aberez, asta nu e capitolul Mayhem!!! Adevarul este ca formatia se dezbraca partial de nonconformismul specific, oferind un album direct si dur, fara artificii si ciudatenii, pe gusturile tuturor agresorilor metalici si mai ales in acord cu asteptarile majoritare!
Nu am vazut Mayhem live cu ochii mei, dar am vizionat inregistrari video. Senzatia generala este ca nu stii cum sa reactionezi... ceea ce se intampla pe scena este la granita dintre captivant si hilar. Un tip cu figura simpatica de rocker, imbracat simplu in negru, afisand cand rezerva, cand seriozitate, chiar putin entuziasm (Necrobutcher - bas), un "poseur" linistit, cu mustata si ciocul bine ingrijite, cu tinte, piele, lanturi si zgarda de masochist (Blasphemer - chitara), un ins atletic si musculos, cu fizionomie latina, muncind constiincios la baterie (Hellhammer) - toti trei ridicand un zid sonor greu penetrabil de cineva nefamiliar cu albumele de studio... si o aratare lunga in bustul gol, piele si os... machiata cu albul cadaveric... cu un pumnal in mana, care se misca haotic agitand faldurile unei mantii pe care o poarta pe umeri (Maniac). In mijlocul scenei se afla un cap (de porc uneori) avand doua coarne... E destul de greu sa dai drumul unui zambet la aceasta aparitie scenica, chiar daca gesturile fara sens ale vocalului pot fi interpretate drept ridicole, dar expresia de pe figura sa (e probabil drogat) si miscarile sale aleatoare atrag atentia si cel putin o anumita curiozitate.
Am fost sceptic atunci cand am primit acest CD. Nu puteam sa-mi imaginez cum acele piese aflate la extrema extremei pe scurtul album Wolf's lair abyss ar putea fi cantate coerent in concert si mai mult, nu puteam sa imi inchipui ca partile vocale ale lui Maniac de pe album sunt reproductibile live. In conditiile in care Wolf's lair abyss este inuman de apasator si dens, cred ca este remarcabil (si suficient) faptul ca Mayhem il pot canta inteligibil in concert, reusind sa imprime chiar o atmosfera de "rocking". Evident, prezentate live, piesele sunt scalpate sonor de textura mizantropica a pornirii personale, ramanand doar un schelet brutal de riffuri conjugat masei excitate. Datorita directiei de "pure metal", Mediolanum capta est constituie, in opinia mea, cel mai accesibil produs Mayhem! Piesele "batranesti" ale trupei, Carnage, Necrolust, Chainsaw gutsfuck etc. apar aici in singurele variante decente si ascultabile, de preferat vechilor demouri, iar fanii Venom sau ai thrashului murdar au cu ce se delecta! Varianta live 1998 este probabil cea mai buna imortalizare pentru Deathcrush care deschide inregistrarea in uralele multimii ca un adevarat hit! O surpriza este si Necrolust, cantata plina de furie, la viteza maxima! Din pacate Maniac nu interpreteaza convingator Freezing moon si nu este ajutat nici de instrumentisti. Impreuna cu Blasphemer reuseste sa distruga piesa - vocea revine la vechile influente de desen animat (ati vazut urlatorul din "Taz-mania"?) si oricat de mult ar tipa, nu reuseste sa ajunga la expresivitatea "calmului" Attila Csihar, din varianta originala a piesei. La fel se intampla si cu soloul de chitara, care e mult simplificat si lipsit de feeling. Prezenta lui Blasphemer cred ca nu este cea mai potrivita pentru a canta solourile depresive ale inaintasului sau care intr-un fel sau altul avea o lume a lui in care traia si se producea sincer.
Punctul de varf al concertului este, fara indoiala, From the dark past cu Maniac si Attila cantand in duet, aducand fiecare ce este mai rau si pervers din De mysteriis... si Wolf's lair abyss. E singurul moment de pe inregistrare cand trupa renunta la public si se intoarce la atmosfera neagra si izolata a primelor doua albume. E interesant ca fiecare incearca o "armonizare" a vocii partenerului... Attila porneste de la murmurele sale pana la tipat, iar Maniac isi tempereaza treptat intonatia, pentru ca in ultimul minut amandoi sa se elibereze catre un haos vocal. In loc de multumiri, Attila se retrage soptind un "There is no god"! Cu ceva ani inainte aceasta varianta ar fi intrat in legenda, dar in 1999 e greu sa mai propui o piesa clasica in black metal. Ce se mai poate spune despre un concert in care trupa isi stimuleaza fanii intrebandu-i "Is anybody out there believe in god?", iar aclamat de urletele furioase ale multimii, Maniac anunta... "GOD IS DEAD!"... De cate ori il aud strigand astfel in acompaniamentul hoardei, imi vine in minte coperta Marduk Heaven shall burn... when we are gathered... naiva, dar expresiva in primitivismul privirilor celor care privesc hain catre cer.
Ce detaseaza acest album de alte productii Mayhem este atmosfera per ansamblu digerabila, pe alocuri devenind chiar destinsa. Vorbeam de zambete... imediat dupa Fall of seraphs... Maniac tine un scurt monolog pe tema razboiului, deschis de o intrebare de maxima perspicacitate "How do you Italians feel about war?!" :-). Buna dispozitie este intregita si de Chainsaw gutsfuck dedicata Papei (!) pe un ton oficial, iar un bis demn de cartea recordurilor termina acest concert. Chemati de fani, Mayhem canta Pure fucking armageddon timp de 33 de secunde, iar dupa un scurt "Thank you!" spectacolul satanic s-a incheiat!
|
