Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Poate ca unii si-au imaginat ca Metallica vor canta piese grunge, dar in mod sigur nimeni nu si-a putut inchipui ca Mayhem vor avea o compozitie drum'n'bass si experimente electro sau de metal progresiv. In 2000 am asteptat A grand declaration of war cu aceeasi intensitate cu care astept un album Running Wild sau Annihilator. Daca la aceste trupe favorite stiu de fiecare data la ce sa ma astept, la Mayhem nu puteam anticipa succesorul remarcabilului Wolf's lair abyss, pentru ca fiecare album a fost diferit si imprevizibilitatea a fost o constanta in evolutia trupei. Anuntat drept o continuare conceptuala a precedentului material, continand partile II si III ale declaratiei de razboi impotriva stirpei umane - prizoniera a propriilor halucinatii, A grand declaration of war vine ca o lovitura data inclusiv scenei black metal.... "parentala" si sustinatoare de baza pentru Mayhem. Asta conform unei conceptii primare pe care Mayhem nu s-au sfiit sa o afiseze de ani de zile.... Daca e razboi, e razboi cu toti!.... Cand am ascultat acest album pentru prima oara, oricat de deschis la nou as fi fost, imi amintesc ca intaia reactie a fost "Ce p..a mea fac astia aici!?". Nu mi-as fi putut imagina un asemenea album venind de la Mayhem, cunoscand istoria trupei si actiunile extreme ale membrilor.
Fara a se imbarca spre o destinatie incerta sau "comerciala" (din contra, as spune ca Mayhem raman fideli mentalitatii cu care s-au impus, presupunand ca le-ar pasa de aceasta chestiune), A grand declaration of war e un album versatil, cu influente din sfera progresiva, electronica si heavy metal, ce necesita ore bune de auditie. De ce spun ca Mayhem raman fideli acelorasi conceptii si prin acest album, hulit de multi, in special de segmentul cel mai dedicat al black metalului. Dincolo de tematica explicita a revolutiei apocaliptice, cred ca mesajul principal al acestui album ramane AROGANTA si SFIDAREA - singurii prieteni adevarati ai trupei de-a lungul timpului... Vorbeam mai sus de atitudinea de "nepasare" fata de asa-numitul "black-metal adevarat", pe care Mayhem nu ezita sa o pronunte prin acest album, dupa un foarte agresiv Wolf's lair abyss, de-a dreptul incomparabil mai brutal decat ceea ce faceau altii. Este sugestiv, cred eu, faptul ca singura compozitie black metal de aici este cea mai scurta si simpla in acelasi timp, cu un titlu semnificativ.... A time to die. Este mesajul patricid al trupei Mayhem referitor la evadarea din ceea ce s-ar putea numi "conformismul nonconformismului". In mai putin de doua minute, black metalul este "rezolvat"!
Celelalte piese capteaza interesul prin maniera de fuziune stilistica in care sunt realizate si in special prin executia progresiva a bateristului acrobat Hellhammer, pus mult in evidenta de mixaje. In the lies where upon you lay, View from Nihil si Crystalized pain in deconstruction sunt compozitiile de exceptie ale albumului, combinatia de melodie, efecte electro, parti speed, mars, voci clare si schimonosite creand un intreg complex sonor. Trebuie mentionate si To daimonion cu un feeling adevarat de (true) heavy metal, si piesa cea mai excentrica, ilustrand tema metamorfozei... A bloodsword and a colder sun - in intregime electronica si cu versuri deosebite. Maniac nu isi mai arunca versurile tipand... se foloseste aici de tonul unui predicator care vorbeste in fata unei multimi, versurile sunt acum directe si declamante, iar influentele de baza (Machiavelli si obisnuitul Nietzsche sau, mai bine zis, tributarii sai reductionisti de tip Lavey) sunt evidente - atat in mesaj... Not by mercy, by strength we end your pity lives / Not by spirit, by flesh we awaken the beast within cat si in figurile de stil... I came not to send peace, but to lay my sword upon your throats. Versurile sunt, de fapt, banale, ca si titlul albumului (care este pueril), dar analiza lor in sine nu conteaza, ci efectul obtinut datorita interpretarii lui Maniac. Ascultati, spre exemplu, Crystalized pain in deconstruction.... la momentul cand vocalul indeamna fanatic la abandonarea pioseniei - Abandon your pious WAYS, fraza terminata cu un urlet scarbit, moment rarisim de expresiv. As spune ca acolo este chintesenta de Mayhem! A grand declaration of war, ca orice album al infamului Mayhem, va ramane ingropat in scena black metal si, din pacate, putini melomani ce nu obisnuiesc sa asculte formatii extreme vor avea acces la acesta. Desi, dupa cate cred, acest tip particular de mentalitate artistica aroganta si individualista nu tine numai de black metal. Ascultati, de exemplu, Planet X - proiectul claviaturisului Derek Sherinian, o muzica ce in esenta (si in forma) nu exprima nimic, sau mai bine zis, potentialele idei pe care le-ar exprima stau inghesuite, impinse de sfidarea si aroganta instrumentala a celor trei componenti. Va recomand sa ascultati A grand declaration of war cu atentie, admiratorii muzicii progresiv-experimentale si nonconformiste atat prin mesaj cat si prin sonoritate vor avea in mod sigur ce devora! In prezent sunt tare curios ce ne vor oferi Mayhem in 2003, la 20 de ani (!!!) de la infiintarea trupei!
|
