Jim Seals ( vocal, chitara, saxofon, vioara) si Dash Crofts ( vocal, mandolina, clape, baterie, chitara), texani de origine din Sidney, respectiv Cisco au fost colegi de liceu si ulterior vecini. Dupa evolutia succesiva la formatiile Champs si Dawnbreakers, au initiat propriul lor proiect; duo-ul ce le poarta numele. Stilul asupra caruia s-au oprit este un folk country rock cu influente etno, deosebit de particular prin eclectism si abordare neconventionala. Muzica Seals & Crofts este intr-adevar baroca, atat la nivel de piese cat si de albume, asimetria, multitudinea ideilor conceptuale, varietatea fiind constante ale creatiei lor.
Muzicienii preferati: Ravi Shankar, Donovan, Mahavishnu. McLaughlin si-a si exprimat public consideratia pentru muzica produsa de cei doi. Biografia lor este pana intr-un punct similara cu cea a multor alti muzicieni din acea vreme . Au calatorit prin Asia in cautarea unor idei pe care sa le adopte, cochetand initial cu hinduismul si oprindu-se ulterior asupra unei secte islamice de provenienta iraniana: bahai. Santana si deja citatul McLaughlin erau practicanti hindu, Cat Stevens a surprins intreaga lume in mijlocul careia evolua trecand la islamism, Chick Corea este adept al scientologiei ca si Jean Luc Ponty; Dizzy Gilespie, Airto Moreira, Flora Purim sunt de asemenea bahai., etc. Dar conceptiile de viata reprezinta un capitol iar muzica altul, chiar daca ea este creata cu plecare de la idei bine determinate conjunctural. Etichetati uneori drept vagabonzi, alteori drept "subversivi" Seals & Crofts sunt dupa Simon & Garfunkel probabil cel mai valoros duo de folk rock.
Albumul al patrulea, Summer Breeze aparut in 1972 ( a carui muzica a fost inregistrata cu un an inainte), este primul lor LP care s-a bucurat de success, deschizand o perioada de maxima creativitate si inspiratie care a durat pana in 1977, timp in care au produs sase albume.
Prima piesa, "Hummingbird" (pasarea colibri) atrage atentia prin acuratetea interpretarii si armoniile vocale. Urmeaza "Funny Little Man" care este o capodopera. Aceasta debuteaza printr-un duet de mandolina si chitara de exceptie, ce atrage atentia asupra calitatii de instrumentisti a protagonistilor. Ca in majoritatea pieselor S &C nota generala se schimba in mai multe randuri, o mare varietate de stiluri si teme gasindu-si locul in succesiunea logica propusa.
Fata a doua a LP-ului gazduieste o piesa asemanatoare ca atmosfera si anume"The Boy Down The Road", care e conceputa pe o structura initiala de balada. "The Boy …" imi aminteste partial de Magna Carta prin abordarea recitativa. Aceast fapt nu este accidental, pe fiecare album gasindu-si loc astfel de momente, ceea ce nu inseamna ca ar fi vorba despre un trafic de idei muzicale dintr-o parte in alta, ci mai degraba de o sursa comuna de inspiratie."Say" este realizata intr-o maniera progresiv-rock, cu accente psihedelice. Linia de bas este cheia reusitei acestei deosebite piese. "Summer Breeze", care da titlul albumului a devenit hit, ceea ce s-a intamplat datorita manierei ceva mai putin complexe, (fata de medie). "Fiddle in The Sky" se inscrie in aceeasi nota. "The Euphrates" este o piesa "Kentucky" , un hillbilly cu accente de jazz (interesanta ca mix). "East Of Ginger Trees"aminteste prin interpretare si atmosfera de Jim Croce, iar prin final de Cat Stevens. Albumul se incheie cu "Yellow Dirt", o piesa country, cu influente de jazz si cu un veritabil solo de rock pe chitara electrica. Este o piesa care la prima vedere ar putea lipsi de pe album, dar care isi are rostul ei. Una dintre caracteristicile Seals & Crofts este varietatea. 90% din material este acustic. O parte importanta este realizata interpretativ vorbind doar de cei doi (si interpretarea este de nivel inalt), in numeroase alte momente sunt invitati o multime de muzicieni. Stilistic, muzica lor propune trecerea printr-o multime de idei si genuri, unele dintre ele doar vag inrudite. Dar intregul ramane unitar, coerent. Un sunet marca Seals & Crofts si in acelasi timp o calda recomandare.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
