Albumul Summer Breeze deschide pentru Seals & Crofts o perioada fasta in care, pe parcursul a cinci ani vor reusi sa produca albume foarte bine primite de public si critica. Formula lor de a fi in pas cu o moda culturala fara a face rabat de la orientarea artistica este remarcabila.
Diamond Girl a aparut la un an dupa reusita cu albumul Summer Breeze. Nota acestora este asemanatoare, dar fiind vorba de o muzica de mare complexitate (raportata la stilul abordat – prog-folk cu numeroase influente) acest fapt nu diminueaza rezultatul. O parte importanta a publicului lor provine din randurile amatorilor de country, segment mai conservator in ceea ce priveste nivelul de asteptare (al actului artistic). Astfel, virtuozitatea va fi intotdeauna recunoscuta, iar alegerea unor teme tipice pentru o larga categorie de oameni nu face decat sa sporeasca efectul.
Albumul este deschis cu piesa titulara , "Diamond Girl" in care solo-ul de chitara in dialog cu pianul se constituie intr-o "prelungire" a atmosferei create pe LP-ul anterior.
"Ruby Jean And Billie Lee" este o balada-omagiu adus sotiilor lor (purtatoare ale numelor citate in piesa), in care cei doi interpreteaza alternativ strofele despre partenerele de viata. Ideea piesei nu se inscrie intre aspectele agreate de mine la Seals & Crofts dar muzical vorbind este de remarcat solo-ul "ascuns" de pian, pe un fundal de coarde.
"Intone My Servant" este una dintre reusitele de marca ale albumului. Conceputa in maniera etno-world, aceasta propune o linie interesanta de bas si aduce in prim plan elemente psihedelice.
"We May Never Pass This Way" este un moment mai jazzy, o piesa expozitionala cu caracter de "entertainment".
Marea reusita a albumului este piesa "Nine Houses" care incepe cu o mandolina, pentru a fi continuata de chitara si purtata printr-o lucratura de mare maiestrie spre un moment de veritabil simfonic-prog-rock. In partea a doua isi fac simtita prezenta elemente orientale, introduse prin ceea ce se numeste "modulatie accidentala". Semnalez influente indiene, pakistaneze, irakiene, intr-o lucratura de mare coerenta compozitionale si concizie interpretativa.
"Standin’ On A Mountain Top" este un moment de Rock’N’Roll, care se vede ca reprezinta una dintre pasiunile celor doi. Acesta este faptul care justifica prezenta sa pe album, o constanta intre realizarile lor discografice si concertistice. Loggins And Messina, un alt duo de country-folk-rock, introduc de cate ori au ocazia piese retro pe albumele lor. In cele doua cazuri nefiind vorba de exagerari acest fapt aduce un plus de culoare.
"It’s Gonna Come Down" este o balada interpretata in linie standard, introdusa mai mult pentru varietate. Aceasta este una dintre preocuparile majore ale duo-ului Seals & Crofts, diversitatea fiind unul dintre crezurile lor artistice. Dar aceasta diversitate uneori cultivata i-a impiedicat sa caute noi directii de exprimare, de unde si uitarea lor relativa odata cu trecerea anilor, in conditiile in care muzica lor este mai valoroasa decat a unor artisti pe care curajul (in exprimare) i-a plasat intre preferatii publicului pana in ziua de azi.
"Jessica" surprinde prin armoniile ciudate, insertul de coarde si maniera complexa, eclectica in care este realizata.
"Dust In My Saddle" este o balada country compusa "pe strada lui Willie Nelson".
Albumul se incheie inspirat cu "Wisdom", o alta piesa de forta, de data asta cu influente de jazz. Avem un solo de saxofon interesant metamorfozat intr-un moment de funky, punctat in momentul de apogeu printr-un "slap" de maestru. Adaug Diamond Girl pe o lista a recomandarilor, in tandem cu albumul anterior, Summer Breeze. Iubitorul acestui tip de muzica (folk-prog) va gasi suficiente elemente de identificare a muzicii realizate de Seals & Crofts in intreaga lor activitate.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
