| My Dying Bride |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
The Angel and the Dark River (1995)
12 Iunie 2002
de Ioan Cora |
 |
Mda… Cred ca acest album este unul dintre cele mai paradoxale creatii muzicale din aria metalului. Eu as incerca sa spun ca avem de-a face cu psihedelic doom metal. De ce psihedelic? In primul rand muzica iti lasa libertatea sa te refugiezi intr-o lume asa cum ai vrea tu sa fie. Uneori ma gandesc ca auditia acestui album reuseste sa-ti induca o experienta asa zis "semiautista". Un alt feeling ar fi acela al suspendarii in timp… senzatia unui stop cadru (pentru cine a vazut Thelma and Louise... e ca si cum muzica celor de la My Dying Bride ar completa scena finala - caderea masinii in prapastie). Imi este foarte greu sa exprim ceea ce simt… poate tocmai de aceea imi place sa spun ca de fiecare data cand ascult The Angel and the Dark River am parte de un "orgasm" intelectual.
Cred ca tema fundamentala a albumului este - Cine suntem noi? Existenta lui Dumnezeu? Identificarea noastra cu Dumnezeu. Daca urmarim cu atentie versurile, vom observa ca aproape fiecare piesa contine cuvintele God, I sau Me (scrise cu majuscule). Ideea este excelenta, dar modul in care este tratata problema da dovada de o oarecare superficialitate. Parerea mea e ca nici lui Aaron nu ii este prea clar ce a vrut sa spuna. Dar oare cui ii este clar?
By the way, am vazut clipul piesei "Cry of Mankind" si ma face sa cred ca ceea ce am spus mai sus nu este departe de adevar.
Piesele mele de suflet sunt "Cry of Mankind" si "Your Shameful Heaven". Aici am descoperit echilibrul perfect intre toti membrii trupei. Si tot aici s-a nascut cu adevarat sunetul My Dying Bride. Am auzit opinii cum ca vocea lui Aaron nu este ceea ce ar trebui sa fie... eu le dau dreptate. Dar tocmai acest lucru da un parfum deosebit tuturor pieselor de pe The Angel and the Dark River.
Din pacate avem si un minus pe acest album . Si acesta se numeste "The Sexuality of Bereavement". Ideea este excelenta (cred ca e vorba de mitul Adam si Eva) dar intregul mister este naruit de vocea (tip death) lui Aaron. Eu cred ca era mult mai interesant daca Aaron lipsea si as fi putut spune ca albumul a avut un final monumental.
|
