 |
Like Gods of the Sun (1996)
14 Iunie 2002
de Ioan Cora |
Lasand la o parte (pentru moment) albumul Trinity, am ajuns la ceea ce se poate numi cel mai ignorat album My Dying Bride Like Gods of the Sun …. si as spune ignorat pe nedrept. Trebuie sa mentionez ca acest album este favoritul meu.
Doua teme principale guverneaza acest album:
1. Iubirea
2. Aici se potriveste perfect o celebra fraza a lui Francois Villon : "Eu nu cred in Dumnezeu, dar, cand ne intalnim, ne salutam". Adevarul e ca My Dying Bride nu a venit cu nimic nou pe acest album. Dar parca totul a fost "impachetat" mult mai bine si e de remarcat calitatea tuturor pieselor. Nici o piesa nu straluceste, dar nu poti spune ca avem vreun rebut printre ele. Aceasta constanta ma face sa cred ca in 1996 My Dying Bride reusise sa-si atinga maturitatea artistica. Cinic vorbind, cam aici s-a si incheiat cariera lui Aaron & Co.
E posibil ca aceasta maturitate sa fie privita ca un compromis comercial. Eu nu cred asta. Pur si simplu venise momentul ca trupa sa arate ca stie sa faca muzica la un alt nivel profesional (productie, sound, concept muzical ).
Mi-e imposibil sa remarc o anume piesa. Poate ca simplul fapt de a extrage ceva de pe acest album ma face sa ma gandesc la ce s-ar intampla fluturelui de pe coperta albumului daca I-as rupe aripile.
Before I end let me tell you
Never lay down for anyone at all
09 Octombrie 2005
Lucian Mocuta (mocuta_lucian @ yahoo.com)
Like Gods of the Sun este in mod cert cel mai ignorat album My Dying Bride, de catre mine. L-am ascultat acu' vreo doi ani de trei-patru ori si l-am lasat de izbeliste. E drept ca la vremea aia nu gustasem decat vreo 10% din nevasta mea muribunda si e la fel de drept ca m-am lasat influentat si de opiniile din jur: "Albumul ala cu zei e printre cele mai slabe din discografie!" Fie.
De o luna incoace ii ascult doar pe Zei aproape in fiecare seara. Este cel mai subtil album poate. Pe coperta, daca privim atent umbra facuta de aripile fluturelui, ea se reflecta prelung sub forma unei cruci. La fel se intampla si cu muzica; ea se adreseaza cumva indirect, e doar sugerata (ca umbra), e mai putin concreta ca pe albumele anterioare. Iata probabil un partial raspuns la intrebarea: de ce a renuntat (momentan) Aaron la vocea death? Odata, de mult, imi puneam intrebarea oare cum ar putea sa sune muzica abstracta. Cred ca mi-am facut o idee.
Merita un gând in plus faptul ca Zeii Soarelui apar sub forma gandacului lui Kafka si nu cea a rinocerilor lui Ionesco!
|
