 |
The Dreadful Hours (2001)
22 Iunie 2002
de Ioan Cora |
 |
Iata ca am ajuns si la ultima realizare (pana acum) a acestei extraordinare trupe My Dying Bride. Pana si numele trupei te face sa le acorzi macar o sansa. Dupa ce asculti cateva piese exista pericolul ca chiar tie sa nu-ti mai ramana vreo sansa….. By the way..initial trupa ar fi trebuit sa se numeasca My Dying Child.
Am incercat din rasputeri sa demolez acest album. L-am ascultat si rasascultat… Rezultatul e urmatorul: SUNT DEPENDENT. Sunt constient de faptul ca muzica si versurile nu aduc nimic nou… Am chiar senzatia de reciclare… dar totul suna atat de bine… Antiteza FRUMOS - URAT CURAJ - FRICA amestecata cu o incercare incipienta de materializare a lucrurilor contingente creeaza o atmosfera greu de descris.
Cred ca "The Dreadful Hours " este primul album My Dying Bride despre care se poate spune ca se inscrie pe coordonate gotice. Alternarea vocii clean cu cea tip black , pianul , caracterul repetitiv al unor piese (Le Figlie de la Tempesta) sunt in acelasi timp si savoarea dar si chinul acestui album. Hmm… Chinul???? Ma aventurez sa spun ca acesta este genul de album in care simti ca esti "masochist"( si chiar iti place ) . Oare cine spunea ca deprimarea e primul pas spre nemurire ?
Sustin in continuare ca si acest album este comercial….dar… macar sa ajunga asa standardul de comercialitate. Cei care au fost incantati de "The Angel and the Dark River" vor gusta din plin acest album. Cred ca de fapt in asta consta si smecheria cu trupa asta. Fac o muzica echivalenta cu un drog si continua sa alerge dupa tine sa-ti mai ofere cate ceva din "laboratorul" lor. Si tu nu te potzi abtine!!! Glumesc... glumesc… dar chiar asa e...
Din nefericire ultima piesa strica toata starea de vraja ( La naiba! Incep sa cred ca am ceva cu ultimile piese). Remake-ul "Return to the beautiful" nu aduce nimic nou si ma face sa ma gandesc iar la periada 90-95. Asta este marea mea nedumerire! E ca si cum mi-as scoate de la sertar acuarelele mele din clasa intai si le-as reda culoarea cu ultimile carioci din comert.
Cam asta ar fi… Acum ar trebui sa spun ceva la incheiere... Cred ca v-am plictisit destul.
O sa spun o mica dorinta de-a mea : Sper sa ne vedem cu totii la primul concert My Dying Bride din Romania... si daca acest lucru nu va fi posibil, macar sa ne vedem intr-o carciuma civilizata unde sa bem si sa ascultam urmatoarele albume toata noaptea :
As the flower withers
Turn loose the swans
The Angel and the Dark River
Like Gods of the sun
34.788% …Complete
The light at the end of the world
The Dreadful Hour
Oare o sa rezistam??????
04 Iunie 2005
Lucian Mocuta
Evanghelia dupa Aaron
Despre DH voiam sa scriu de mult timp, insa nu stiam de unde sa incep. Asa ca o sa pornesc de la ordinea oficiala a pieselor de pe album. Melodia de deschidere, ce poarta dealtfel numele albumului, este fara sa exagerez cea mai completa piesa din istoria MDB. Tocmai de aceea as fi preferat ca acest album sa fi fost redus la un single. O sa revin asupra acestui aspect, dar mai intai vreau sa apreciez melodia in sine. DH incepe si se termina cu un sunet repetat de ploaie. Aceasta imagine (ma rog, sunet) este elementul de baza si motivul intregii piese si este acompaniat de vocea calda (deocamdata...) a lui Aaron. Daca in miezul piesei ritmul nu ar fi fost rupt si zguduit de vocea black si suferinda a vocalistului (este totodata momentul culminant cand se facea trecerea de la ploaia monotona la traznet!) atunci melodia nu ar fi avut nici o valoare. De unde rezulta si geniul trupei de a preschimba lucrurile cu valoare repetitiva in adevarate capodopere. Bine, bine, dar ce legatura are fundalul ploii cu titlul? O parte din raspuns ne este sugerat de cele trei personaje participante la "piesa": father, mother and son. Doar la o ascultare repetata a piesei putem ghici adevarata lor identitate: tatal - Dumnezeu, iar mama si fiul - Fecioara cu Isus. The dreadful hours este in consecinta "ora cumplita" a crucificarii. Nu-mi amintesc ca pe vreo alta piesa a trupei Aaron sa dea exemplu de asa de multa autenticitate printr-un numar atat de redus de elemente: trei personaje biblice si un fenomen al naturii. Si in acelasi timp de atata inteligenta diabolica :). Ba mai mult, se joaca de-a regizorul si foloseste cand vocea plapanda a mamei: "Child just hold on. Night will soon be gone/ Sleep if you can./ But watch your father's hand"; cand expresia desfigurata a lui Crist pe cruce: "God in heaven, can you hear me/ Help me Oh Lord. They're coming for me/ Mother warned me. Father scorned me/ Oh my God No. Now I hear him". Foarte interesanta remarca lui Isus, care se simte protejat de mama si, culmea, alungat de tatal (cu T), tocmai cel care l-a inzestrat cu sorgintea divina. Aaron reuseste sa rascoleasca la modul cel mai plastic posibil toate evangheliile si ne arata ca Isus este la fel de uman ca mai fiecare dintre noi atunci cand ne pandeste "the dreadful hour": " Mother will you take me down?/ I have become so afraid / Mother please, please take me down/ Sorry, your boy is not brave". Inainte de a-si da ultima suflare, Isus nu se resemneaza, ci din contra face apel la vocii intregii umanitati (poate o reeditare mult mai reusita a ideii de "Cry of Mankind") pentru a lansa o ultima amenintare Divinitatii: "We do not want you./ Nobody loves you/ Father of the dark!". O lupta pe care, firesc, el o pierde chiar sub figura jelitoare a mamei: "Child, won't you awake. Father has gone/ Child, please come awake. Please my tiny son".
DH este o lucrare de exceptie ce creeaza depententa pe masura ce este ascultata. Ea deschide un orizont infinit, dar care se ingusteaza treptat, pe masura ce se adanceste printre celelalte sapte piese ale albumului, pana devine un punct. Cred ca acum e lesne de inteles de ce eu as fi preferat aparitia unui single in locul albumului. Totusi, din respect pentru formatie, declar cu mana pe inima ca DH ar fi putut fi primul si cel mai stralucit single MDB si este ultimul album bun al trupei.
|
