| Paradise Lost |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Symbol of Life (2002)
24 Mai 2003
de Aron Biro |
 |
Paradise Lost au cam fost pusi pe liber de casa de discuri si au trebuit sa se gandeasca serios la supravietuirea lor pe piata. Rezultatul este, la o vedere superficiala, satisfacator: casa de discuri Gun sustine metalul "din cele mai vechi timpuri", iar albumul este prezentat prin cronici ca o revenire la perioada Draconian Times. Rahat pe bat! Imediat ce s-a asprit oleaca soundul, toata lumea are impresia ca au regasit "metalul adevarat". Se pare ca un riff mai apasat, oricat de banal ar fi, e suficient sa fure ochiul si urechea rockerului de rand.
Nu, adevarul e ca "Symbol of Life" n-are nimic in comun cu Draconian Times: nu are solouri, versurile merg pe linia Host, are o groaza de efecte electronice...unde le-or fi mintile celor care au recunoscut Draconian Times in toate astea?
Stilul abordat este unul radical diferit de ce s-a facut pana acum. Avand in vedere reactiile pozitive ale presei, se pare ca trupa a gasit compromisul dorit, ceea ce ma bucura. Solutia este un album metal cu un sound aproape industrial (!) si cu tot soiul de influente. Ca producator figureaza Rhys Fulber, membru Frontline Assembly, ceea ce explica izul de Rammstein pe care il au unele din partile ritmice. Materialul este destul de variat si balansat: exista piese axate pe refren, in stilul One Second, exista piese de rock alternativ, exista chiar si o piesa cu iz hardcore-punk (Channel for the pain). Holmes e un perfectionist, experimenteaza mult si imprima albumului agresivitate prin cateva tonuri aspre...pe alocuri aduce aminte de Corgan de la Smashing Pumpkins. Pe scurt, nu prea mai avem de a face aici cu gotic metal sau doom, distanta fata de debutul trupei fiind enorma.
Albumul trebuie rumegat, fiind poate cel mai diversificat al trupei. M-am blocat pe vreo 3 piese, dar nu pentru ca restul ar fi slabe, ci pentru ca nu reusesc sa ajung la ele. Probabil concluzia este ca se gaseste cate ceva pentru fiecare dintre noi. Eu il vad totusi ca pe un experiment de marketing reusit si vad mai multa caldura intr-un Host, de exemplu. Raman curios alaturi de Paradise Lost...
P.S. Baietilor le-au crescut la loc barbile si mustatile...mai putin lui Holmes, care arata ca un teen-ager, pentru el nu mai este cale de intoarcere...
|
