 |
A Deeper Kind of Slumber (1997)
05 Octombrie 2003
de Ioan Cora |
 |
Trecusera aproape 3 ani de la faza cu Wildhoney. Si daca mai adaug un an pana cand am ascultat A deeper.. se fac exact patru ani. Stateam impreuna cu prietena mea intr-o garsoniera de rahat din zona 1 mai. Aaaa si era sa uit... impreuna cu catelul Drutzu. Nu ca ar avea vreo importanta chestia asta, dar, vesnica lui dormitare ma ducea mereu cu gandul la titlul acestui album. Aceasta amestecatura de electro-psihedelic cu foarte foarte putin metal a derutat o mare parte din fanii Tiamat din acea vreme (cati mai erau...). Spun 'cati mai erau..' pentru ca anii 97-99 nu au fost cei mai fericiti pentru muzica underground (acest lucru e valabil nu numai pentru Romania). Cand m-am apucat sa scriu randurile de fata aveam in cap cateva idei principale: noua componenta, influentele floyd, atmosfera dark, o analogie intre Tiamat si trance-trip-hop...; Dar m-am razgandit. M-am vazut proiectat peste douazeci de ani incercand sa le explic copiilor mei cat de tare e A deeper kind of slumber. Trec peste eventualele modificari de perceptie personala a muzicii ce pot surveni si ma proiectez sec in viitor. Ce naiba pot sa le spun?
.................................................
Intre timp am fost pana la non-stopul de langa mine sa cumpar doua amandine. Cel putin asa credeam ca se numesc prajiturile. Cica amandinele nu se mai fabrica...acum se numesc Bucuresti. Mdaaa... Aceeasi prajitura(poate chiar mai proasta) dar cu alt nume. Ce chestie!? Fenomenul asta se petrece si la nivel digestiv... Vinzi de zece ori acelasi salam dar cu nume diferite....
..................................................
Revin cu picioarele pe pamant si imi spun ca intrebarea de dinainte e absolut cretina. Cine o sa-si mai aduca aminte de Tiamat? Si mai ales de albumul asta? Dictionarele de specialitate... si eventual o mana de oameni. Daca pe Wildhoney suntem surprinsi de excelenta manipulare sonora cladita de Edlund, pe A deeper... observam o varietate voit haotica ce naste un sentiment pacifist deloc complementar cu imaginea Tiamat de pana atunci. Chiar si coperta e sugestiva... Edlund ne previne ca de data asta e momentul sa oferim flori; si toate astea pe un fundal ce aminteste de albumul anterior. Din punctul asta de vedere Edlund si compania au reusit sa comunice vizual o stare de haos organizat ce din pacate lasa de dorit la nivelul receptarii auditive. Initial am crezut ca lipsa mometelor culminante - momentumul - din fiecare piesa vor sa induca tocmai acea stare de amortire - slumber cum sugestiv se numeste albumul. Exemplul elocvent este chiar penultima piesa "Mount Marilyn" de peste zece minute ce incearca intr-un mod mult prea primitiv o stare de hipnoza sonora. Mi-ar fi placut sa spun ca acest album este sinonim cu agonia senzuala sau cu extazul morbid dar nu este cazul. Exista si posibila explicatie ca mesajul criptic de pe A deeper sa fie dat chiar de prima piesa "Cold Seed" prin refrenul Inject us out of here. Dar cred ca am despicat de prea multe ori firul.... Si pana la urma ce o sa le spun? Pana la urma nu cred ca trebuie sa le comunic chiar fiecare bucurie a mea. Cine o sa inteleaga emotia pe care am trait-o la ascultarea acestui album; o emotie primitiva ce s-a nascut pe baza unor situatii conjuncturale ce nu cred ca-si vor gasi locul in - sa zicem - anul 2023. La fel cum le-as spune ca prajitura ce tocmai o mananc se numea Amandina....
|
