 |
Close To the Edge (1972)
11 Octombrie 2002
de Ioan Cora |
 |
Cred ca fiecare dintre noi incearca sa gaseasca momente de evadare din viata cotidiana. Pentru mine o astfel de evadare inseamna sa vizitez din cand in cand muzeul national de arta. Si nu neaparat sa vad sumedenia de tablouri ce-l impodobesc...A tentia mea se indreapta spre ansamblul de trei tablouri - Jan van Eyck inconjurat de doua Memling-uri. Nu cred ca pot da o explicatie coerenta a acestui interes... dar ceea ce vreau sa spun e ca de fiecare data cand le vad ma cuprinde o senzatie de relaxare... de incarcare... de aerisire. Trebuie sa recunosc ca aceasta stare este concurata de o frustrare ce ma impiedica intotdeauna sa traiesc si senzatia de implinire spirituala (ce cuvinte mari folosesc..:-). Frustrarea este provocata de faptul ca spiritul meu nu poate depasi un anumit prag de intelegere... Ce a vrut de fapt sa spuna artistul? Oare ce am inteles eu are vreun sens? Tot timpul am impresia ca mai am putin si depasesc acel prag dintre realitate si imaginatie...
Ultima mea vizita a fost concludenta... Cu o zi inainte imi cumparasem o pereche nou nouta de adidasi. Am intrat pe poarta muzeului si m-am indreptat nerabdator spre camera unde - imi permit sa spun - incerc sa-mi eliberez frustrarea. Din nefericire (sau fericire) drumul spre cele trei tablouri a fost marcat de un amanunt ce la prima vedere mi s-a parut nesemnificativ: Perechea cea noua de incaltaminte scartaia groaznic pe pardosela muzeului. Cu fiecare pas facut aveam impresia ca acel nevinovat scartait se transforma intr-un tipat de nedescris, credeam ca toti vizitatorii se uita la mine ca la un profanator, ca nu fac altceva decat sa tulbur linistea altor oameni ce poate si-au depasit de mult... frustrarile. Cand am ajuns in camera respectiva m-am simtit atat de rusinat de gandurile mele, incat m-am supus imediat primei reactii instinctive: sa plec!! Am iesit... si mi-am dat seama ca nu voi reveni prea curand.
Am inteles faptul ca nu am cum sa depasesc acel prag daca nu sunt in stare sa ma lepad de alte ganduri meschine si lipsite de insemnatate si ca, fara voie, sunt condamnat sa-mi traiesc intreaga existenta Close to the Edge.
Am ascultat Close to the Edge intr-o perioada cand, pentru mine, metalul extrem era universul meu muzical. Cand am ascultat ciripitul de pasari de la inceputul primei piese, m-am gandit ca am facut o greseala. Dar parca era ceva ce ma indemna de la spate sa-mi continui auditia. Pot sa spune ca dupa cateva zile eram fericit... Era ceva in muzica ce ma facea sa fiu relaxat... sa ma incarc... sa-mi aerisesc gandurile...
In 1972 YES a atins perfectiunea. "Close to the Edge" reprezinta o piatra de hotar in istoria rockului progresiv. Tobele lui Bruford au o precizie de metronom si reusesc sa puncteze momentele culminante ale pieselor fara a iesi prea mult in evidenta. Wakeman ne demonstreaza ca este magnific si atunci cand se "supune" ideii de grup... Parca si vocea lui Anderson nu mai suna atat de robotic... Iar Howe si Squire isi depasesc cu mult conditia muzicala. Cum a reusit Yes cu un album format din doar 3 piese sa impuna asemenea standarde muzicale? Cred ca secretul acestui succes consta in coeziunea maxima a ECHIPEI YES. Chiar si Wakeman explica motivul pentru care nu au mai reusit niciodata sa depaseasca acest album: "The tragedy was after that (Fragile) and Close to the Edge nothing was ever written with all of us in the same room at the same time. Those two albums were done like a giant jigsaw with everybody linking up ideas and it was very exciting". Pentru mine, "And you and I" (a doua piesa de pe album) ramane cea mai frumoasa melodie de dragoste ce am ascultat-o vreodata. Este piesa pe care Jon Anderson ne demonstreaza ca poate crea momente de mare sensibilitate fara a depasi registrul sau vocal destul de restrans. Incerc sa depasesc momentul ingrat (pentru mine) de a preaslavi aceasta capodopera si imi aduc aminte de reactiile celor ce i-au vazut live in Bucuresti. Si aici ma refer la reactiile asa ziselor personalitati muzicale. Mi-a fost dat sa aud ca au avut marea sansa sa asculte cea mai buna piesa YES: Owner of a lonely heart!!!!!!!!!!!!!?????????
Offf....Cat de mult seamana aceste reactii cu scartaitul adidasilor mei...........
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
