Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Rock romanesc
|
|
 |
Am sa ma intorc barbat (2002)
27 Iulie 2002
de Ioan Cora |
Bun venit in industria muzicala! Si cu aceste cuvinte ar fi trebuit sa termin intreaga prezentare a acestui album. Avanpremiera, doua videoclipuri, concerte la teatrul national, promovare peste promovare... Era aproape imposibil ca baietii de la Vama Veche sa nu se bucure de succes. Goana dupa succes si imposibilitatea de a putea determina locul in care ii putem incadra in scena muzicala, ma duce cu gandul la faimoasa poveste despre Peter Schlemich - omul care si-a vandut umbra pentru a putea obtine bogatie si celebritate.
Albumele conceptuale sunt, dupa cum se stie, apanajul trupelor de rock progresiv. Anii 70 au fost efervescenti din acest punct de vedere: 666 Aphrodite's Child, Tales from the Topographic Oceans Yes, Pawn Hearts Van der Graaf Generator... si mai nou Snow Spock's Beard. Daca in exemplele prezentate anterior putem dicuta despre confundarea unor idei mistice, existentiale si chiar extrasenzoriale cu muzica prezentata, pe "Am sa ma intorc barbat" avem de-a face cu o povestioara foarte foarte simpla despre un tanar soldat traumatizat care, in final, invins de sistem, isi trage un glont in cap. Nu vreau sa minimalizez o asemenea intamplare (povestea este de altfel inspirata din fapte reale) dar, rolul si scopul muzicii... sau mai bine spus creatiei nu este pur si simplu biografic. Pe scurt... avem de-a face cu o compunere cu introducere, cuprins... incheiere si punct culminant cu iz telenovelistic.
Opera rock?? Uvertura... Prolog... Epilog... Poate asa sa ma las pacalit. Dar hai sa fim seriosi... Egocentrismul lui Tudor Chirila strica si aceasta etichetare.
Muzica?? Melodioasa si nu prea complicata. Exact ceea ce trebuie pentru succesul comercial. Pe aceleasi caracteristici s-a aflat si albumul anterior... dar parca aici totul e premeditat. A disparut inocenta, spontaneitatea, surpriza... ca sa nu spun inspiratia. Piesele sunt lungite la limita suportabilului iar revenirea pe parcursul albumului la teme anterioare face sa dispara senzatia de continuitate. Adica in loc sa ascult o poveste muzicala traiesc sentimentul unui colaj nereusit. Trebuie sa mentionez si anumite momente interesante ce tin - cred eu - de tehnici cinematografice: momentele "live" dintre piese, cheful de la piesa 3 cand se aude muzica de pe precedentul album si mai ales tonul de "ocupat" de pe piesa "Scrisorile" ce face nota integranta cu piesa.
Versurile scrise de Tudor Chirila... Chiar asa! Ce sa spun de ele? Foarte simple astfel incat sa nu existe probleme pentru ascultator. Doamne fereste sa-si puna mintea la contributie! Momentul discordant este dat de textul: "Timpul e un ac iara noi suntem ata din el". Chiar ma amuzam la gandul ca acest vers ar trebui sa aiba o nota explicativa la subsol... Cu toate cusururile gasite de mine pana acum, "Am sa ma intorc barbat" este un album singular in muzica romaneasca din ultimii ani. La "halul" de muzica ce se canta in acesti ani e bine ca se mai gaseste cineva care incearca sa imprime o idee unui produs comercial. Inteleg motivele pentru care Vama Veche l-au facut atat de digerabil. Intelegerea se materializeaza prin receptarea compromisului facut de muzicienii de la Vama Veche. Dar odata intrat in acest carusel al compromisului se pot intampla tot felul de evenimente paranormale... si mi-am propus ca la prima ocazie cand ii voi viziona live sa ma uit cu mare atentie la ei si sa verific daca mai au umbra sau nu.
24 Ianuarie 2003
Marius Lobontiu (mariusl @fastmail.fm)
In mare, ma declar de acord cu cele spuse despre album. Da, e simplu, da, e comercial. Insa cateva completari se cer facute.
Cat e de original, totusi?
Eu vad in el doar Pink Floyd. De la muzica, la idee, organizare, reprezentare... tot. Ma gandesc la The Wall. Fireste, acolo, cum spuneai tu, intrebarile erau la nivel existential, problematica alta... dar simplificarea, zic eu, ar fi una dintre cele mai mici hibe. Ma gandesc la teoria junimistilor - ideea ca o tara fara cultura nu si-o poate crea decat pastisand, intai formele, apoi, timid, ideile tarilor civilizate; si abia apoi poate incerca sa fie originala. Ei, daca iei in considerare o oarecare lipsa de cultura muzicala romaneasca, da, Vama Veche o iau de la inceput, de la forme straine, si, vai de mine, se descurca de minune. Revenind la muzica. As putea face o lista a influentelor (copierilor!) clare, pentru fiecare piesa. Se simte, intr-un loc, putin progresiv (atipic Vama Veche), altundeva niste acorduri Queen nerusinat luate... si peste tot, de-a dreptul ostentativ, Pink Floyd (care, sa fim seriosi, sunt unici, deci usor de mirosit).
Vama/Wall - e simplu:
Plutonierul = profesorul abuziv, sau "nazistul", dictatorul in care se transforma Pink pana la urma
"Curva regimentului" = tipa in fata careia Pink isi descarca furia, inainte de innebunire
Iubita care il paraseste pe Andrei = iubita care il insala pe Pink, (momentul tonului in receptor e luat direct, fara menajamente)
Apoi, la nivelul ideilor:
*inceputul cu omul care isi mangaie pistolul - prima imagine din The Wall.
*ideea inocentului in fata figurii autoritare grotesti, absurde, violente
- antiteza TIPICA lui Waters
*ideea iubirii pervertite de tocmai acea autoritate - ar fi un merit in naivitatea lui Chirila, Waters macar recunoaste iubirea strict ca idee, Chrila o transpune plat si direct intr-un personaj.
*ideea pacifista, soldatul e o masina, armata un angrenaj absurd, dureros, etc - nici nu am ce zice...
*ideea alunecarii spre nebunie, dupa o panta descendenta, in care eroul se dezumanizeaza - tot "firul narativ", in masura in care se cere recunoscut, e o copie palida pana la transparenta...
Si muzica:
corul vocilor militare - exact efectul grotesc gasit si exploatat de Floyd; riffuri, apoi slide-uri peste tot.... no comment
De ce am tinut sa argumentez ceva evident? Pentru ca Vama Veche, cea de inceput, imi place; promiteau mult. Nu-i aici locul sa explic ce m-a atras la ei, insa e clar ca meritau atentie. O merita in continuare, desi merg in jos. Se simte cat sunt de copii, iar inocenta asta inseamna vigoare, prospetime, noutate, naivitate, putin patos, si tehnicitate slaba, muzicalitate destul de incoerenta, si prin asta versatila, plurivalenta... Oricum, un produs delicios. Dezorganizarea (marca a tineretii, care se simte) si sinceritatea le dadeau farmecul. Or, in ultimul album, au scos elementul sinceritatii. Cel care a scris, nu a trait. Si, mai mult, pentru a nu ramane "forma fara fond", au incercat sa construiasca o struto-camila semi-psihedelica, sincretica, pastisata, la nivelul muzicii. Ii vad ca pe niste copii ce incearca sa conduca un automobil, fabricatie proprie. Penibil. Sincer cred ca nu asta ar fi fost urmatorul pas logic pentru Vama Veche. Daca isi urmau propriul drum, ceea ce sper ca vor face, am fi avut intr-adevar un rezultat mare. Dar vreau sa le iau apararea. Ca exercitiu muzical, e o experienta foarte valoroasa. Colaborarea cu Polymug, spre exemplu, sigur le va ajuta.
Cred ca umbra o au, doar ca s-au jucat, de data asta, cu jucarii de oameni mari. Daca s-au apucat de Pink Floyd, n-ar fi trebuit sa uite ca la inceput, ei cantau "that cat's something i can't explain"...
14 Martie 2003
Adina Luncan (ablackcanvas @yahoo.com)
...de ce ai ales sa vorbesti tocmai despre albumul Am sa ma intorc barbat? Dupa parerea mea, al doilea album este cel reprezentativ pt Vama Veche, pt. mine ei inseamna albumul Vama Veche. Sunt de acord cu aproape tot ceea ce s-a spus despre Am sa ma intorc... pe site insa eu cred ca ei "s-au jucat cu hainele si fardurile mamicii" pe albumul asta (ca sa folosesc si eu metafora lui Marius); copiii trebuie mustrati pt greselile lor, dar daca te uiti doar la acestea.... nu le mai vezi frumusetea. Despre paralela cu Pink Floyd - The Wall ... desigur, exista un numar f mare de asemanari (pe mine ma deranjaza mai ales corul vocilor militare, de o seriozitate atat de nelalocul ei pt un album Vama Veche), dar cred ca asemanari pot fi gasite cu usurinta oricand e vorba de povestile a doi barbati care ajung la sinucidere din aproximativ aceleasi motive. Sa-i acuzam ca au copiat Pink Floyd - The Wall? Ok, ideea e aceeasi, melodiile se leaga si albumul are exact aceeasi gradatie.... insa sinuciderea din deziluzie/amortire, dragostea, sentimentul de neadaptare, singuratatea sunt totusi teme rasfolosite si deci la indemana oricui, si trebuie sa tinem cont de faptul ca ei au pornit de la o melodie originala (Am sa ma-ntorc...) in care majoritatea personajelor de pe noul album existau deja (toate,cred, inafara de curva regimentului). [N.n. Noi credem ca si curva regimentului exista deja. Cine a vazut regiment fara curva?] Totusi, goana lor dupa succes cu acest album a fost evidenta. Eu una sper ca Vama Veche sa-si regaseasca hainele proprii si sa-si pastreze umbra, desi mi-e teama ca s-au cam imbatat cu celebritatea si vor deveni alcoolici.... ramane de vazut.
|
