 |
Ace of Spades (1980)
21 Mai 2004
de Ioan Cora |
A vorbi despre Motorhead prin prisma albumelor produse de trupa reprezinta un exercitiu de rabdare si de driblare a repetitiei. E foarte greu sa nu te repeti in aprecieri cand practic poti spune acelasi lucru despre orice album Motorhead luat la intamplare. Exista vreo 2 3 exceptii. Exceptii in sensul ca unele albume parca ar fi mai bune ca altele. Insa de cele mai multe ori totul tine de subiectivitate. In privinta lui Ace of spades parerile au fost dintotdeauna aceleasi. E clar! Ace-ul este cel mai bun album Motorhead. Subscriu si eu… cu consemnarea faptului ca nu acesta este cel pe care-l indragesc cel mai mult. Da! Ce? Nu stiai? Este intre-adevar posibil sa indragesti un album Motorhead… Ma bazez si pe anumite nuante ale limbii romane. Pana la urma a indragi nu e totuna cu a te indragosti.
Albumul se deschide poate cu cel mai mare hit Motorhead aparut vreodata. Ace of spades. Prin anii 90 am fost surprins sa descopar ca pe locul douazeci si ceva din Billboard-ul britanic se afla chiar aceasta piesa remixata de nu stiu ce trupa obscura de dance. Parca Lemmy i-a dat in judecata… Dar conteaza prea putin. Tot ce vreau sa spun: Ace of spades chiar este o piesa catchy. … si dupa cum s-a vazut… dansabila.
Love me like a reptile ma face iar sa rad. Ma uit la coperta. Vad trei cowboys (sau mexicani) pe o duna de nisip. Lemmy si compania. Unde e reptila? Nu e in imagine… O auzim pe piesa… m-am prins ca ar fi vorba de un sarpe cu clopotei. Inutil sa mai spun ca si piesa asta a devenit o clasica a genului.
Dar ce fac eu aici? Mai devreme spuneam ca mi-e greu sa vorbesc de fiecare album in parte si acum ma leg de fiecare piesa? E ca si cum as prefata cea de-a treia piesa Shoot you in the back. Nu! Acum sa fim un pic seriosi.Cele doua riffuri din primele doua piese si poate linia melodica de pe The chase is better than the catch sunt aparent toate atuurile de pe acest album. Si mai e si starea de spirit. Un album cinstit de headbanging ce sta in picioare si dupa aproape 25 de ani. Si fara sa vreau sa folosesc argumentul dinozarului, am tupeul sa zic ca in materie de headbanging music s-a spus totul atunci. In 1980. E vorba de headbanging vesel. De refrene ca Live to win si We are the road crew. De o bere cu prietenii… si eventual de o femeie frumoasa dupa. Recunosc aici ca muzica Motorhead e un pamant fertil pentru misoginism. Femeia vazuta ca accesoriu, ornament. Cu naturalete si fara pic de rautate…
Ca tot vorbeam de repetitie. Ultima piesa The Hammer pare a fi Love me like a reptile la o viteza marita. Dar nu putem sa condamnam pe nimeni. E si ea o piesa super la fel ca toate piesele de pe acest album. E ca atunci cand toate femeile ti se par frumoase. O fi de vina basul lui Lemmy?
Nu mai ascult acum albumul… Si chiar m-am trezit putin din “betie”. Sunt mai lucid. Ce naiba se intampla in 1980? Judas Priest exista…. Maiden-ul se nastea… Motorhead-ul era o trupa consacrata. Si incepuse deja sa se aseze undeva deasupra tuturor. Pe la inceputul anilor 90 prin gastile de rockeri din Piata Romana (Bucuresti) existau discutii aprinse despre cine sunt mai buni… Maiden, Judas sau Helloween ? Metallica sau Diamond? Nimeni nu scotea un cuvintel despre Motorhead. Vorba unui clasic in viata: Lemmy? He’s such a nice guy…
Fara sa vreau sa ma adresez doar barbatilor…
|
