Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Celelalte Cuvinte

1987 Celelalte Cuvinte I
1990 Celelalte Cuvinte II
1992 Se lasa rau
1994 Armaghedon
1997 Ispita
2004 NOS
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Horia Diaconescu Ispita (1997)

25 Mai 2004

de Horia Diaconescu

Celelalte Cuvinte - Ispita

In 1997 am participat la lansarea acestui album, in magazinul Muzica, din capitala. Am intalnit o trupa in forma: componentii imbracati in negru, cu chipuri multumite, plini de energie si de dorinta de a canta publicului noile piese. Mi-amintesc in special satisfactia bateristului, Leontin Iovan, care a batut de parca "ii trebuia furtuna".

Dupa ce si-au inceput aventura muzicala ca urmasi Phoenix, dupa ce au fost balcanici, progresivi, hard-rockeri, apoi thrasheri suparati si gotic-doom metalisti, Celelalte Cuvinte ajung si "alternativi". Cel putin pentru acest neobosit periplu stilistic, cred ca Ispita merita atentie, cu atat mai mult cu cat trupa se prezinta aici la maturitatea muzicala si in conditii de studio potrivite. Fara a fi o capodopera, soliditatea albumului este generata pe de o parte de unitatea intre versuri, interpretare si compozitie, pe de alta de o anume diversitate a pieselor. Spatiul "alternativ" permite apropieri atat de rockul anilor ’70, cat si de zone metal, iar mixajul este presarat cu electro-efecte inspirate (posibil de creditat inginerului de sunet Alex Boita Perin – fost membru al trupelor germane de electro-gotic – Umbra et Imago si Dracul).

De la primele contacte cu albumul atrage calitatea sugestiva a versurilor. Am putea chiar spune ca muzica Ispitei aduce pe alocuri unui peisaj suprarealist, in care imagini ale unor planuri diferite se intersecteaza ciudat. Sunt de mentionat efectele ritmicii versificatiei si interpretarii, ale lexicului neconventional rockului si rimelor bizare (cristal / Taj Mahal, croi / soi, Dumnezeu / raul sunt eu, Decameron / Mammon, plumb / oul lui Columb etc.). Accentul de grai bihorean al lui Calin Pop pare, si acesta, venit din alte taramuri. Trecatoare, piesa discului, are un farmec creat tocmai printr-o frazare aparte. Scoase din contextul sonor, versurile cu acele "jurnale" sunt de-a dreptul nonsensice. Piesa merita ascultata, insa, macar pentru a-l auzi pe Calin Pop cum descrie vantul ce rascoleste file din viata.

Fara stapan, moment de deschidere, ar fi un crez si o aluzie la permanenta cautarii. Daca altii canta pentru fani, muzica ar trebui destinata celor "nestatornici", pentru cei ce "urasc pamantul ce i-ar strivi" (o metafora interesanta!). Ideea este dezvoltata in Pasarea de plumb, si se reintoarce la final, prin Boala de ganduri, apogeu de 6:24 min al albumului. Gradarea piesei merita urmarita. Versurile si vocea duioasa a lui Calin Pop care goneste pe tema nervoasa a furtunii, reusit sustinuta de alternarea unor efecte electronice cu riffurile, ne amintesc ca exista doar doua soiuri de oameni – invingatori si invinsi. Iar invingatorii nu au momente de victorie definitiva si nici atingeri de orizont, ei exista numai in masura in care nu se opresc.

Mai Treya este o compozitie generica, ce aminteste de albumul Armaghedon. Riffurile piesei sunt poate cele mai uzate ale rockului romanesc (primele 30 secunde sunt inascultabile), iar efectul de voce neinspirat. Exceptia semnalata nu diminueaza insa valoarea unui album a carui auditie va rasplati ascultatorul prin acapararea sa in straniu si melancolie.

La momentul aparitiei, Ispita a fost un eveniment asteptat de publicul rock. Reprezenta al doilea material rock produs de o casa de discuri ce debutase cu Iris – Luna plina. Acum putem sesiza ciudatenia, datorita ambitiilor de masa ale respectivului label, ce lansa un album necomercial, de la coperta, muzica, versuri si pana la reputatia trupei in underground. De altfel, proiectul Celelalte Cuvinte urma sa fie abandonat in favoarea altor feluri de rock, apropiate muzicii usoare. Ce a ramas insa posteritatii?! Un ultim album de maturitate al rockului romanesc, ce poarta in atmosfera ceva din pecetea progresiva. Desi, probabil ca uitarea va acoperi si aceasta realizare. Materialul a fost lansat numai in format perisabil, caseta, si ma indoiesc ca cineva se va obosi cu reeditarea. Nu-mi ramane decat sa incurajez circulatia sa in format mp3 si sa ma bucur de copia CD dupa benzile master, pe care am obtinut-o prin diverse contacte…


 Urasti uitarea ce te-ar strivi?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina