 |
The Principle of Evil Made Flesh (1994)
10 Iulie 2004
de Ioan Cora |
 |
A aparut in 1994. La Cacophonuos Records. Daca e vorba de o coincidenta sau nu… Ramane de vazut. Dupa ce am ascultat un intro cu niste clape ce repeta o secventa tip sound Windows a inceput piesa ce da titlul albumului. Primele momente aduc cu Napalm Death… iar apoi un Tiamat a la Clouds, dar parca la un nivel mult mult sub trupele amintite. Apoi a inceput The forest whipsers my name… Si aici ma opresc un moment. Am mai scris cu alte ocazii ca granita dintre muzica (black, death, thrash..etc..) luata ca act artistic si ridicol este extrem de subtire. Piesa asta m-a dus cu gandul la filmele de groaza “de pe Elm Street”. Cat de retardat trebuie sa fii ca sa te inspaimante un Dani Filth cand spune: I walk the path to the land of the Dark Immortals where the hungry ones carry my soul… (?) Pentru ca daca nici “inspaimantarea” ascultatorului nu este telul muzicienilor din cripta, ne putem gandi mai degraba la termeni mai severi; ca de pilda jalnic si chiar… patetic. (Cum suna black metal patetic?)
The black goddess rises. Pastrand anumite limite de abordare putem spune ca avem de-a face cu cea mai buna piesa de pe album. Continui sa spun ca am impresia ca aud Tiamat. Dar conteaza prea putin asta… Am gasit o alternanta a pasajelor doom cu cele melodice. O voce feminina intercalata printre raguselile lui Dani. Neconvingatoare insa. Spune ceva de genul “leave them lifeless and broken my beloved” de parca s-ar afla la un birou de informatii. Scena din categoria filmelor de duzina.
Despre A crescendo of Passion bleeding nu sunt prea multe de spus. Aflam ca Dani a citit Hegel. Mai degraba l-a rasfoit. Si de data asta nu am doar impresia. Sunt sigur… Sursa de inspiratie a fost Spiritual Healing-ul trupei Death.
Si pot continua tot asa. De pilda A dream of wolves in the snow cu cine seamana? (se intelege ca e vorba de mimetism involuntar).
Departe de noi gandul ca Cradle of Filth a scos cel mai slab album aparut vreodata. Dar nici nu putem sa ne ascundem in spatele criptei oricat de murdari am fi. Idei muzicale putine (iar cele care exista sunt inspirate din alte repertorii), mesaj lipsit de orice fel de consistenta (remarc scoaterea din context a unor citate clasice) precum si productia extrem de slaba. Toate argumentele fac ca acest disc sa nu fie tocmai unul prea fericit. Nici de pionerat nu e vorba. Apropos… Muzica de pe The principle of evil … nu se incadreaza in black metal sau gothic metal. Horror-doom (sau oracaiala horror cum zice Horia) de la cap la coada pigmentat cu cateva clape perverse (sa zicem) si o voce black sclifosita.
In final ramanem cu imaginea. Cea de pe coperta si cea a trupei. Dracula way…. Am putea spune. Si un brand ce se bucura de un succes garantat. Ramane de discutat daca pe urmatoarele albume au gasit o cale de mijloc intre a canta ceva si a arata ceva. Pe The principle of evil made flesh au aratat ceva…
13 Iulie 2004
Recomandare online-shop
15 Iulie 2004
Adrian Cojocaru (garm @email.ro)
Cred ca exagerati un pic domnule Cora cand va referiti la acest album. Chiar daca este intr-adevar cel mai slab album Cradle Of Filth el nu este chiar asa de slab. Ideile muzicale nu au fost chiar asa de putine (cei de la CoF au fost printre primii care au introdus pasaje melodioase in muzica black) si este aiurea sa pretinzi ca trupa se limiteaza la a clona ideile care erau la moda. Clapele mai fusesera folosite si de alte trupe mai inainte, dar nu la modul in care au fost utilizate de Cof, iar vocea feminina...era (si unii cred ca inca mai e) o blasfemie in black metal. La fel versurile. Cei de la CoF au fost printre primii care au depasit cumva fazele alea gen Sons of Satan gather for attack iar unele sunt chiar reusite, chiar daca nu toate. Tocmai faptul ca nu au copiat ideile 'tru' i-au coborat foarte mult in ochii unora. Cat despre Tiamat... nu vad chiar nici o legatura (cei drept ca din punct de vedere cronologic primul album Tiamat pe care l-am ascultat a fost Clouds poate pe unul anterior...). Ah si ati ignorat tocmai piesa Summer Dying Fast.. este cred eu cea mai reusita.
Ah si este normal ca A dream... sa semene cu Anathema din moment ce Darren era la voce... cred ca asta era si ideea, cele 2 trupe erau destul de apropiate, iar cativa ex-membri CoF au format ulterior cu Darren The Blood Divine...:)
Observ ca multa lume se ia de imaginea acestei trupe. Eu personal nu inteleg care este problema, imaginea este extrem de importanta cred... aproape la fel de importanta ca si muzica insasi. Iar ei au reusit sa impuna noi standarde la acest capitol. Din cate imi dau seama, dumneavoastra sunteti ceva mai in varsta ca mine si probabil ati crescut cu Manowar si Alice Cooper. Nu erati fascinat de imaginea lor?
|
