Formatia Luna Amara este unul dintre putinele exemple pozitive (pe plan national) din ramura unde activeaza. In plina ascensiune la momentul aparitiei primului album, considerata de o buna parte a publicului si a presei drept un solid reper al rock-ului romanesc alternativ & grunge, trupa tinde sa se impuna in postura de lider de opinie a generatiei sale. Asfalt este o veritabila oglinda a ceea ce canta si reprezinta formatia in 2004 (anul lansarii albumului). Faptul de a evolua “la zi” din punct de vedere artistic, de a lua pozitie in probleme socio-politice si in general de a avea/promova o (anumita) atitudine este un atu “bine jucat” de cei in cauza.
Cele cincisprezece piese reunite cu ocazia data au fost inregistrate intre 2001 si 2003 in Digital Darc Vision (1, 10), Stream Studios/Glas Transilvan (2, 3, 4, 6, 8, 9, 11, 12, 13, 14), Pink Studio (5), sau live in Art Jazz Club Bucuresti (7, 15), cele din urma procesate la Ultrasound.
Aflam din coperta (plianta a) CD-ului ca cei care si-au reunit destinele sub titulatura Luna Amara sunt: Sorin – bass; Nick – voce/guitar; Razvan – tobe; Mihnea – voce/trompeta; Petru – guitar. Asadar, numai numele “mici” pe albumul de debut, insotite de cateva consideratii despre activitatea artistica si despre lume, in general. Protagonistii pot fi identificati insa (in context L A) dupa fotografiile sepia atasate numelor mai sus citate, unde sunt “scrise” si instrumentele la care evolueaza cei din imagini. In enumerarea instrumentelor s-a optat pentru o formula mixta, romano-engleza (”voce, tobe”, dar si “guitar”). Grafica, logo-ul (brand-ul, etc.) sunt deopotriva “aliniate” cu produsele similare din vest(ul Europei) si totodata consonante cu “continutul”. Ca expresie a regionalismului, nu lipseste insa din textul de sustinere, “caseta cu multumiri” (“mama, tata, sunt aici!”) prin care mai toti romanii ce “scot” albume tin a se adresa unor mici grupuri de cunoscuti – informatii de minim interes pentru restul umanitatii. Faptul citat poate fi totusi intalnit si la unele trupe mici “de afara”, aceasta nereprezentand insa o problema (de fond).
Mix-ul dintre profesionism si atitudine particulara, semnalat in randurile anterioare, se regaseste partial si in muzica, unde transpare ignorarea relativa a virtuozitatii instrumentale, in contextul marjarii pe alte valori. Mesajul este transmis intr-o mai mare masura prin intermediul textului decat prin muzica in sine ori prin atitudinea interpretativa (fie ea moderata ca virtuozitate). Dar plecand de la conditiile date, posibilele “minusuri” sunt insignifiante in raport cu “factorul pozitiv”.
Primele piese ale albumului, “gri dorian”(1), “oras”(2), “asfalt”(3) sunt unitare ca mesaj, interpretare si atmosfera. Trei ipostaze ale unui acelasi tip de protest, practicat cu succes de catre Luna Amara.
“ego nr. 4”(4) este construita pe o structura de balada, dar “rezolvarea” este una deosebit de “alternativa”. Dupa parerea semnatarului acestor randuri, “ego …” reprezinta punctul de maxim al albumului.
Tot pe structura de la balada este si “rosu aprins”(5), dar spre deosebire de anterioara piesa, aici prevaleaza o, (credem noi), nu tocmai inspirata latura “folky”, resimtita in special la nivel vocal. Basul a fost realizat de Gheorghe Farcas, iar la clape il intalnim pe Andras Kovacs, intr-un subtil discurs muzical de sustinere a unei compozitii, in alt context interpretativ, apropiata de “slagar”.
“your garden”(6), “simplify my spider”(11), “unfed”(14) sunt interpretate in limba engleza, motiv pentru care se impune de la sine comparatia cu cele mai bune momente ale genului din Occident, comparatie clar in defavoarea Lunii Amare.
“mara”(7) si “ciudat”(15) reprezinta un alt capitol, respectiv cel al momentelor acustice, pe care protagonistii au considerat ca este cazul a le include pe album.
“dizident”(8) este o piesa directa, de forta, care permite intr-o mai mare masura (decat in celelalte cazuri analizate) etalarea instrumentala. Un interesant (scurt) solo de chitara coloreaza compozitia.
“antidot”(9) ofera surpriza unei piese deosebit de inspirate, in care comuniunea dintre mesaj si sunet atinge cote superioare.
Latura puternic parodisiaca din “folclor”(10) ar putea placea unor mase mai largi, dar nu acesta este modul cel mai potrivit pentru o formatie (subtila) precum Luna Amara de a “iesi in fata”. In aceasta piesa, aflam din textul corespunzator, ca tambalul este “facut” de Sandy Deac. Sunetul de tambal pare electric, dar cum nu scrie nimic in acest sens …
“stare de gratie”(12) unde la violoncel evolueaza Mihai Barbul, dezvolta o stare halucinanta, propice meditatiei. Relatia dintre partitura trompetei si compartimentul instrumental electric, da un farmec aparte compozitiilor, aducand acea nota de particularitate care califica formatia in ceea ce priveste creativitatea.
“tanagra noise”(13) merge pe aceeasi linie onirica, dezvoltand o progresie notabila, incununata de un (alt) solo de chitara remarcabil. Posibila asemanare a temei cu “Hell’s Bels” – AC/DC este cel mai probabil intamplatoare, finalitatea fiind total diferita.
Materialul (sonor) este caracterizat prin unitate stilistica si interpretativa, criteriul de baza al selectiei si includerii in proiect stand totusi sub egida “greatest hits”. Durata (albumului) de aproximativ o ora si zece minute poate fi privita ca un bonus pentru cumparator(ul avizat, fan …), dar si ca o scapare a producatorului care pierde banii corespunzatori inca unui “moment discografic” si a formatiei, a carei rata de “repetitie” nu este suficient de vasta incat sa evite total monotonia. Se intelege ca urmatorul album ar trebui sa fie un pas distinct (in aceeasi directie, ce reprezinta o cale viabila).
Important este ca Luna Amara au deschis un drum (artistic) in deloc impresionantul rock romanesc, intr-o perioada de triumf a comercialului in muzica & media. Elemente disparate, ce se regasesc drept atribute ale muzicii practicate de formatia discutata, pot fi semnalate si in alte cazuri (Timpuri Noi, Blazzaj, Zob, Firma, …), dar nicaieri altundeva arhitectura (sa-i spunem “modulara” - modulele fiind aici “elementele”), nu este atat de armonios realizata. Detasarea, tonul potrivit (ales) pentru tipul de mesaj difuzat, ghilimelele corect folosite in discursul artistic, particularizeaza muzica celor de la Luna Amara, formatie pragmatica cu piese scurte si la obiect, ce pot fi difuzate la radio.
Despre muzica propusa de Luna Amara, din fericire se poate vorbi mult, dar cea mai indicata este audierea albumului si formarea unor pareri personale, in cunostinta de cauza, caci rolul artei este de a ridica probleme, nu de a gasi raspunsuri pe un taram al consensului.
|
