| Mayhem |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
...al treilea LP de la cel mai zgarcit grup de black metal! Dupa un album facut pe lumea cealalta, dupa o devastare si un experiment, a venit timpul ca Mayhem sa isi includa in catalog si o productie de metal… sanatos. Chimera le-a fost probabil si cel mai asteptat material, atat de aceia care au apreciat fazele progresive de pe A grand declaration… cat si de cei care le-au repudiat. Se pare ca trupa nu a putut ignora asta. Deci: Mayhem intr-o postura demonstrativa cu un album de tehno-thrash, care ar trebui sa navaleasca precum ep-ul Wolfs lair abyss si sa se complice ca pe A grand declaration of war. Ceea ce duce la o receptare ambivalenta.
a) De bine: Este Mayhem! Maniac in forma maxima! Cea mai rezistenta mucoasa guturala de pe planeta! De ascultat Whore (1) – o piesa scarbavnica asa cum nu s-a mai auzit de ani. Suieraturile gatlejului sau aduc mai mult cu creatura Golum din Lord of the rings, decat cu metalele. Gasim in piesa tot ce i-a “consacrat” pe Mayhem – atmosfera belicoasa Wolf’s lair abyss, diatribele instigatoare si riffurile mecanice din A grand declaration…, si din plin racoarea unui De mysteriis...
Interdicted from the human race
Incompatible with this fucking world…
Interlocked repulsive souls
She fucking hates you all
(-) Dupa o asemenea introducere, albumul insa nu ofera surprize. Piesele sunt construite pe structuri thrash, interpretate robotic si liniar (ce da un aer de metal industrial, a la Satyricon sau Zyklon B) cu o productie ce plaseaza materialul fara dubii in 2004. Tonul este agresiv, fara solouri sau interludii si relativ accesibil. Datorita soundului modern, nu m-as mira sa-l vad inclus si in playlistul unor neo-metalisti mai suparati pe viata. Piese de mentionat: Rape humanity with pride (3) – riffuri excelente (unicele cu adevarat inspirate de pe album), You must fall (5) – aminteste puternic de Wolf’s lair abyss; si Chimera (8), la final, singura ce diversifica atmosfera - voci declamate, pasaje in tempo mediu si o nota de solemn, cumva pe ideea A grand declaration…
b) De rau: Piesele, monotone si lungi, se pierd in tehnicitate si over-productie. Daca pe Wolf’s lair abyss over-productia garanta efectul de avalansa, pe Chimera aduce in prim plan riffurile. Blasphemer, cel care semneaza muzica, este departe de a oferi material suficient pentru 48 de minute si aici se poate sesiza ineficienta albumului. Compozitiile se complica ritmic, insa nu catre complexitate, ci mai mult catre o abatere a atentiei de la piese in sine. Acolo unde A grand declaration… castiga prin neconventional, Chimera pierde datorita ancorarii integrale in zona metalica standard actuala. Apare si senzatia ca se asculta un album solo Hellhammer, care isi etaleaza didactic bucati de indemanare, iar riffurile nu fac altceva decat sa-i ingroase partitura (de ex. Slaughter of dreams (6)). Individual, piesele pot fi OK, dar la o auditie integrala albumul pune problema redundantei si creativitatii, in conditiile in care, exceptand Whore, patologicul se mai pierde pe drum si in ambalaj.
Daca procesarile pentru A grand declaration… au fost realizate intr-un studio de blues si jazz, de unde claritatea sunetului, Chimera a fost inregistrat cu aparatura mobila intr-o cabana din padurile norvegiene si masterizat in cel mai important studio norvegian, de regula folosit de artisti pop. “Prostitutie curata!!!” urla fantomele trecutului; “We’re fuckin’ good!” raspunde Maniac cu un ranjet debil si cu un cap de porc in mana... Vanzarile albumului (ridicate pentru black), invitarea si acceptarea trupei la festivalurile europene majore si prezenta in topurile anului arata ca (dupa 20 de ani!) Mayhem au gasit o coerenta relativa si compatibilitate cu scena si publicul metal, asa cum sunt ele in prezent. Iar in semn de prietenie, varianta digipack a Chimerei vine cu un abtibild magnetic pentru frigider.
|
