Trebuie spus din capul locului ca acest single nu face o buna propaganda folk-ului romanesc. Ceea ce se aude este daca nu diletantism, cel putin amatorism pe fata. Aceasta formula de trio: doua chitari si un instrument de suflat, la care se adauga vocile, nu gaseste calea spre ceea ce probabil si-au propus membrii sai. Ion Moraru, Cezar Ionescu si Virgil Ionita (despre care nu stim cine la ce canta) au facut tot ce au stiut si au putut, cu rezultatele mentionate. Mai departe, cineva a considerat ca munca lor este demna de a-si gasi locul pe un vinil al seriei.
“Ieri si Azi”(1), compozitie a lui Cezar Ionescu pe versuri de Vasile Alecsandri are un mixaj a la Peter, Paul and Mary. Vocile se aud, fiecare pe cate un canal, iar refrenul in ambele. E posibil ca aceasta sa fi fost ideea maestrului de sunet (regretatul) Theodor Negrescu. Oricum, artificiul (specific inceputurilor erei “stereo”) nu poate transporta piesa prea departe de locul ei valoric.
‘Visarea” (2) lui Virgil Ionita (muzica si text) convinge definitiv si irevocabil ascultatorul, inca de la primele acorduri, ca nimic nu se mai poate modifica in bine fata de cele etalate in piesa anterioara. Se simte in interpretare o discreta atmosfera “de parc” materializata in niste inflexiuni pseudo – spaniole ce survin la un moment dat.
Marin Sorescu nu este in nici un fel responsabil de faptul ca versurile sale au folosit drept suport pentru piesa “De-a Icar” (3), compusa de Ion Moraru. Aici monotonia si inadecvarea muzicii la textul ales ating paroxismul.
Despre “Adolescenta”(4) ne vom margini a spune ca-i apartine, de asemenea, tot lui Ion Moraru.
Nu am dori sa se creada ca randurile anterioare sunt “viscerale”. Este vorba, pur si simplu, despre aplicarea aceluiasi aparat critic pentru toate productiile muzicale romanesti asupra carora am considerat ca este cazul sa ne oprim. Nu cunoastem alte amanunte despre activitatea artistica a protagonistilor, nici cum erau primiti de public, dar privind fotografia de pe coperta putem spune ca aratau tineri si frumosi.
|
