 |
The Great Southern Trendkill (1996)
23 Februarie 2003
de Ioan Cora |
Cred ca prin acest album s-a marcat definitiv momentul decadentei metalului greu (death, thrash, grind..etc..). Chiar ma gandeam sa scriu decadere...Dar parca decadenta suna mult mai apropiat de ce a vrut sa spuna Anselmo&Co.
Inevitabil, momentul aparitiei acestui album se leaga tot de clipele "minunate" din timpul stagiului militar. Cei "13 steps to nowhere" se potriveau perfect cu plantonul de noapte ...mai ales cel dintre 00:00 si 3 dimineata. Cred ca eram unul dintre putinii ce executau treaz acest serviciu obligatoriu. Traiam un sentiment contradictoriu...Imi dadeam seama de inutilitatea gestului meu de a sta treaz...si in acelasi timp incercam sa alung gandul ca as putea fi considerat ultimul fraier din pluton. Faptul ca aveam un walkman cu care puteam asculta muzica ma facea sa am impresia ca nu pierd timpul chiar degeaba...si tocmai d'aia ma hotarasem sa ascult albume mai greu de digerat in timpul zilei. Ma simteam intr-un fel fericit in micul meu univers... Izolat de lume...si ascultand Pantera... Tragismul situatiei (sa-mi fie iertat patetismul) a iesit la iveala odata cu primele permisii. Brusc am realizat ca au disparut rockerii de pe strazi...ca vremurile s-au schimbat ..ca pentru cei mai multi dintre noi totul nu a fost decat o moda trecatoare...Si eu devenisem dintr-odata anacronic. Ma intalneam cu amici care ma intrebau ce fac..."Ce sa fac? Sunt in armata si mai ascult din cand in cand o Pantera..Metallica..." "Mai asculti asa ceva? Noi nu mai avem timp...sunt vremuri grele..!!"
Duminica seara ma intorceam debusolat la unitatea militara din Campina si ma afundam din nou in muzica Pantera. Incercarea lor de a canta mult mai agresiv decat pe precedentul album (o lege nescrisa pentru Pantera) a condus la o muzica extrem de dificila chiar si pentru un ascultator obisnuit cu sonoritati foarte grele. Piese ca "War Nerve" sau "Suicide Note p.II" nu lasa loc pentru comentarii. Ai nevoie de o vointa de fier sau de foarte mult timp pentru a putea descoperi acest album.
Momentul culminant este oferit de "Floods"....Prima piesa de pe album ce contine cu adevarat o linie melodica..si un solo asemanator unui cantec de lebada. Nici acum nu-mi iese din cap strigatul lui Anselmo " Die! Die!Die!...Die!.." Si chiar asa a fost. Muzica lui Anselmo a intrat definitiv in underground ....Si ca o profetie, penultima piesa a albumului se numeste chiar "The Underground in America".
Speculatia mea cu privire la momentul decaderii metalului greu (foarte greu) in anul 1996 poate ramane definitiv in aceasta sfera...Dar e suficient sa reascult "Floods" si apoi orice piesa ce a aparut pana in acest moment..... Spre sfarsitul armatei m-am trezit iar pentru plantonul de noapte. Un coleg de camera imi adusese ultimul Manowar. L-am ascultat putin si mi-am spus "Sunt vremuri grele!" si m-am dus sa ma culc.
|
