 |
Symphony masses... ho drakon ho megas (de data asta un titlu in limba greaca) este unul din albumele relativ decente semnate de catre aceasta formatie. Decenta la Therion marcheaza momente cand piesele se lipsesc de pompozitate gratuita si aranjamentele nu poarta povara cacofoniei. Mai departe, oricat de simple ar fi compozitiile, sunt ascultabile in conditiile in care trupa canta un gotic-metal fara pretentii speciale (in limitele consacrate ale genului, de altfel). In continuare ragetele lui Cristoffer Johnsson fac un deserviciu pieselor, din fericire plaja vocala include si cateva interventii de voci clare, invocatii sau efecte de dublaj.
O prima realizare este abandonul riffurilor thrash/death in favoarea celor heavy/doom, concomitent cu utilizarea constanta a clapei ca fundal in piese cu cap si coada. Un plus de claritate care mai devreme a lipsit, iar mai tarziu va fi ingropata sub straturi groase de redundanta orchestrala. Mergand inapoi in timp, prin '93 - '94, vom intalni unii deatheri spunand ca Symphony masses... este un album interesant (cu o coperta si un titlu « adevarate »). Aprecierea poate fi inteleasa datorita stilului optzecist de interpretare practicat de Therion, ritmat si relativ melodic, combinat cu scurte efecte cu aer imnic si "ceremonial", foarte gustate de deatherii de atunci. The ritual of the Yezidis (7) este cel mai bun exemplu. Alte doua reusite piese ale discului ar fi Dawn of perishness (5) si Procreation of eternity (9) ambele cu iz "epic" maidenesc.
Exista pe internet recenzii care incearca sa acrediteze ideea cum ca materialul ar fi... "progresiv", pe fondul declaratiei liderului trupei, care il numeste zece ani mai tarziu "our most experimental album". Afirmatia nu are acoperire nici macar in masura in care includerea unei piese tip Venom cu voce distorsionata - A black rose (3) - poate fi considerata "diversitate" in cadrul unui album de gotic metal. Cat priveste latura "experimentala", nu se poate comenta prea mult, albumul fiind tributar influentelor obisnuite in scena gothic/doom/death din anul aparitiei. Titlul albumului ("marele dragon") este chiar o parafraza dupa Celtic Frost - To mega therion ("marea bestie"), vechile albume ale trupei citate constituind o sursa de inspiratie directa.
Ca paranteza umoristica, remarcam prezenta asa numitei "orga telejurnal" in cele doua piese de titlu: Symphoni drakonis inferni (4) si Ho drakon ho megas (10). (denumire consacrata de unele trupe romanesti optzeciste atunci cand isi cautau cate un ton maiestuos). Un efect deosebit de comic, cu atat mai mult cu cat respectivele pasaje sunt acompaniate cu maxima seriozitate de cate o invocare de duhuri sau alte creaturi de interes pentru Therion.
Revenind in prezent, un disc precum Symphony masses... are eventual rol de reper stilistic al unor ani trecuti, iar la anumite persoane functie nostalgica. Pentru documentare, auditia albumului merge alaturi de alte materiale de serie B ale perioadei, precum Tiamat - The astral sleep, The Gathering - Always, Moonspell - Under the moonspell sau Orphaned Land - Sahara.
|
