Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Amorphis

1994 Tales from the Thousand Lakes
1996 Elegy
inapoi la metal, punk si subgenuri

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental


Metal, Punk si subgenuri

Alice in Chains
Amorphis
Anathema
Annihilator
Astrosoniq
Avantasia
Billy Idol
Black Stone Cherry
Blind Guardian
Brides of Destruction
Cacophony
Cannibal Corpse
Carcass
Cradle of Filth
Dead Kennedys
Death
Def Leppard
Dimmu Borgir
Dinosaur Jr.
Dog Eat Dog
Down
Dream Theater
Edguy
Europe
Evanescence
Evereve
Faith No More
Green Day
Guns n'roses
H.I.M.
Helloween
Iced Earth
Iron Maiden
Judas Priest
Katatonia
King Diamond
Korn
Lacrimosa
Linkin Park
Made out of Babies
Manowar
Marilyn Manson
Masterplan
Mayhem
Megadeth
Melvins
Meshuggah
Metallica
Moonspell
Mother Love Bone
Motorhead
My Dying Bride
Napalm Death
Nightingale
Nirvana
Obituary
Overkill
Ozzy Osbourne
Pantera
Paradise Lost
Pearl Jam
Pungent Stench
Queens of the Stone Age
Rammstein
Rhapsody
Screaming Trees
Sepultura
Sex Pistols
Six Feet Under
Slayer
Smashing Pumpkins
Sodom
Sonic Youth
Stuck Mojo
Suffocation
Suicidal Tendencies
Sunn 0)))
Symphony X
System of a Down
Tang Chao (China)
Temple of the Dog
The Kovenant
The Meads of Asphodel
Therion
Tiamat
Transplants
Troll
Type O Negative
Ufomammut
Velvet Revolver
Venom
Virgin Black
Winds
Horia Diaconescu Elegy (1996)

20 Iunie 2005

de Horia Diaconescu

Amorphis - Elegy
Discul Elegy este reprezentativ pentru schimbarile scenei de metal (extrem) europene din perioada ‘94 – ’99. La diverse grupuri, tranzitia la muzici mai accesibile si relativ mai diverse s-a petrecut pe fondul evolutiei de la un stadiu la altul. In cazul Amorphis nu este nimic altceva decat o consecinta fireasca a ceea ce s-a intamplat gradat pe discurile Karelian Isthmus (1992), Tales from the thousand lakes (1994) si Black winter day (1994). Este unul din motivele pentru care Elegy a fost receptat in momentul aparitiei fara rezerve de catre ascultatorii de gen, in timp ce alte trupe (Paradise Lost, Tiamat, Samael, Moonspell etc.) au intimpinat dificultati din partea aceluiasi conservator public “metal”. Cu alte cuvinte, muzica trupei nu a devenit peste noapte nici “simfonica”, “electronica” si nici “pop”, “folky” sau “goth”-ica, insa contine cate putin din toate acestea, in spiritul anului in care a aparut.

“Inspired by the intensity of the poems and their ability to communicate everyday simplicity with such vigor, Amorphis have crafted the music of Elegy to reflect the honesty and majesty found within the Kanteletar’s legendary verses” este textul tiparit pe bookletul CD-ului. Recomandarea citata insoteste un album convingator in ceea ce isi propune. Combinatia melodiilor traditionale finlandeze cu elemente diverse de “folclor rock” devine cel putin interesanta. Si de ce sa nu spunem… ritmurile sanatoase de humppa merg de minune cu solourile a la Maiden. Si chiar impreuna cu growl-uri death metal. Prezenta sitarului electric (la nivel de amatori, dar suficient pentru nevoile trupei), a tamburinei, a unor teme orientale, impreuna cu pasajele de clape saptezeciste confera si acestea un parfum propriu albumului. Elementul finlandez apare mai mult ca punct de pornire si ca brand. Reconcilierea cu alte influente sonore se petrece pe teritoriul simplitatii, acolo unde alte trupe ar fi abuzat de “eclectism” si pretiozitati. Piesele castiga prin naturalete si prospetime si dupa zece ani dupa lansarea discului. 

La fel ca pe albumul anterior, diverse compozitii au propria candidatura la categoria “hitul albumului”, atat cele cu nuante folk-pop, cat si piesele unde vocea guturala a lui Tomi Koivusaari (chitara) face legea. My kantele (5), inregistrata la fel de reusit atat in varianta doom/death, cat si in versiune acustica (vezi ep-ul omonim) va deveni de referinta. On rich and poor (4) a fost  descrisa drept “o adaptare a unui cantec popular din Karelia”, chiar daca, orchestrata in heavy metal, compozitia suna precum un imn Iron Maiden. Pe care iti vine sa dansezi.

The orphan
(3) este un moment de sensibilitate al discului. Piesa de “rasarit de soare”, femei frumoase si alcoolemii diurne. Noua voce melancolica a grupului, Pasi Koskinen, aduce un real serviciu muzicii. Accentul sau nordic nu poate fi decat binevenit, cata vreme nu se foloseste (din pacate) si limba finlandeza. 

Cares (6) este, din punctul meu de vedere, compozitia reprezentativa a albumului. Acelasi melanj de teme saltarete “din batrani”, injectate cu adrenalina rock/metal si pasaje retro de claviaturi analogice, totul pigmentat cu un interludiu energic de muzica tehno. Este imaginea urbana a “folclorului” vizat de formatie.

Deunazi vorbeam cu Ioan daca Amorphis sunt o trupa de un album (si daca da, care) sau de doua. Nu am ajuns la consens (n-ar avea haz), dar mai important este ca trupa a propus doua materiale care se asculta oricand cu si de placere... Dupa un concert al formatiei, intr-o scurta discutie cu Esa Holopainen, chitarist si leader, acesta mi-a dat cea mai buna descriere pentru Amorphis: “We’re not anthropologists, we’re fuckin’ metalheads”. Eu il cred pe cuvant!

 Honesty or majesty?
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina