Dirty diamonds este materialul prin care un rocker venerabil isi pregateste retragerea in mod onorabil. Un album care aniverseaza 40 de ani de activitate, cu 12 piese noi de rock’n’roll batranesc si un turneu mondial in care capul lui Alice Cooper nu va mai fi ghilotinat.
Fara a fi spectaculos, putem spune ca back to the roots-ul realizat de artist este acrobatic. Pe post de trambulina se afla scena rock actuala, ale carei clisee nu mai merita exploatate nici macar de catre un Alice Cooper, care de peste doua decade n-a ratat nici un trend. Dupa ce s-a apucat de new-wave si synth-pop, apoi de hair si heavy metal, dupa ce s-a combinat cu grungeri, dupa ce l-a copiat pe Marylin Manson (s-a intamplat si viceversa) si s-a revoltat industrial, dupa ce a scos un single nu-metal, un album de punk-pop pentru generatia Blink182 si a cantat School’s out cu liceenii suedezi de la A-Teens, protagonistul revine in fine la matrita de baza a anilor ‘60. Asadar, un disc compus si tras in doua saptamani, fara alinieri sau proteste “teen angst”, cu ceva umor negru si excentricitati haioase, dozat cu buna dispozitie si 100% garage rock’n’roll.
Woman of mass distraction (1) este piesa dedicata purtatoarelor de picioare lungi. Frivolitatea si sexul sunt elemente de baza ale rockului, se intelege. Glam old-school, din vremurile cand asa ceva constituia o alternativă hippiotilor. In continuare, se poate jura ca pe You make me wanna (2) canta “formatia Alice Cooper” in formula “de aur”, cu Glen Buxton si Michael Bruce la chitara.
Pentru Perfect (3), Alice ne-a dat cea mai potrivita descriere, alaturi de o lucida situare artistica: “I finally wrote something I feel could’ve been a Beatles song at one point, even if it was a Beatles song they would’ve thrown away”.
In Dirty diamons (4) combinatia de efecte tip James Bond si ritmul alert de glam-punk american fac toti banii. Un puternic iz The Stooges / Iggy Pop strabate o bucata sanatoasa de rock’n’roll.
Piesa mea favorita, Pretty ballerina (5) este prelucrarea unui hit din ’66 al unei trupe uitate: The Left Banke. Baladele i-au reusit de regula lui Alice Cooper, mai cu seama atunci cand tonul delicat imbraca afectarea unui psycho.
Sunset babies (6) are un puternic sound Stones. Ca pe intregul album, productia chitarii seamana mult albumelor lui Mick Jagger & Co. Refrenul ii apartine fara dubii lui Alice Cooper: “Sunset babies, all got rabies”. Pe masura filmelor horror de serie B, Zombie dance (7) este o balada serie B cu un captivant segment de backing feminin afro-american.
The saga of Jesse Jane (8) ni-l prezinta pe interpret in postura de admirator al lui Johnny Cash a carui voce o imita surprinzator de bine. O piesa country despre un haiduc travestit. O dovada de empatie pentru alti purtatori de mascara, cu accente (auto)parodice.
Six hours (9) continua cu o lingura de sirop din partea unui Alice Cooper blajin si Steal that car (10) un pseudo-hit “de arena” saptezecist. In ceea ce ma priveste, albumul se incheie aici. Urmeaza Run down the devil (11), electro-rock redundant, Your worst enemy (12) un punkulet (mult prea) comun si bonusul Stand (13), duet cu rapperul Xzibit si un mesaj catre planeta, de pe Unity, albumul oficial al Jocurilor Olimpice.
In 2005, pentru realizarea unui album de rock’n’roll cinstit lucreaza o intreaga echipa de profesionisti. Nu este neaparat o obiectie (albumul suna excelent pentru ceea ce-si propune), ci o constatare. Alaturi de Alice Cooper (voce, muzicuta) si chitaristul sau Ryan Roxie au mai participat Damon Johnson (bas), Chuck Garric (bas), Tommy Clufetos (baterie), Lenny Castro (tamburina, percutie), Steve Lindsey (moog, orga), Mark Hollingsworth (saxofon, flaut), Chris Tedesco (trompeta), Steve n'Rick (corn), Jim Cox (clape), Teddy Zigzag Andreadis (pian) si backing vocals Peggi Blu, Edna Wright, Dinah Englund, Bridget Benenote, Mark Hudson, Mark Lennon.
In concluzie, avem un disc Alice Cooper simpatic, doldora de clisee old-school si o mostra de rock’n’roll simplu si la obiect, asteptat de catre cei care se delecteaza cu Love it to death sau Killer. De ascultat macar pana la aparitia noului Rolling Stones, o trupa care ne va ingropa probabil pe toti. Si pana atunci putem specula si un viitor album in care Alice va reprezenta nereprezentabilul...
01 Ianuarie 2006
Amazon.com
|
