Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Implant pentru refuz

1996 Implant pentru refuz
1997 Permis portsinucidere
1999 Culori
2007 Monolith
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Ioan Cora Permis portsinucidere (1997)

09 Septembrie 2005

de Ioan Cora

Implant pentru refuz - Permis portsinucidere
Acest al doilea album nu aduce, practic, nimic nou din partea trupei. Ceea ce pe albumul anterior putea fi numit ca facand parte in mod legitim din istoria rock-ului romanesc se transforma in cazul de fata intr-un act normativ lipsit de orice fel de element de nou(tate); lipsa de originalitate devine, in aceste conditii, un factor mult prea vizibil. Amestecul de metal, hardcore, rap naste de cele mai multe ori elemente hilare. Piesa pro patria (4) poate fi audiata in diverse chei; dar asemanarea intentionata sau intamplatoare cu “artisti” rap/hiphop autohtoni de atunci si de acum nu este nici pe departe punctul forte al albumului. Din contra…
 
Textele sunt alt punct nevralgic pe harta acestui disc. Ceea ce ar trebui sa salveze in mare masura lipsa de idei si (nelipsita) monotonie nu face decat sa duca intregul discurs in derizoriu. Sloganurile demonetizate sau siropoasele atacuri politice (vezi Uz de fals (6)) fac din audierea acestui disc echivalentul unui parastas postrevolutionar. O comparatie intre mesajul IPR (text + muzica) si un alt album autohton de gen din acele vremuri (Axident – Tons of powder) transforma intregul protest al trupei intr-o frustrare obsesiva si neproductiva. O abordare calitativa a muzicii de pe Permis portsinucidere este greu de facut in conditiile unei prestatii cantitative.
 
Cea mai coerenta piesa de pe album ramane chiar cea de deschidere: Antet. Un riff ultrauzitat de toate trupele metal din jurul anilor 90. O piesa cliseu care caracterizeaza in mare masura restul de zece.

 Ai permis?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina