Acest Semnal M intregeste munca discografica a trupei, mergand intr-o directie atinsa doar in treacat pe anterioarele productii. Intentia de realizare a unui album conceptual este evidenta, dar se pare ca principalul criteriu a fost selectia unor piese deja aflate in repertoriu, inrudite la nivel empiric printr-o idee generala comuna. Ca si in cazul Cantece -lor Transilvane, titlul “acopera” continutul, dar il si poate face pe ascultator sa se astepte la (ceva) mai mult.
“Ganduri pentru planeta noastra”(1) este un folk-rock ilustrat in maniera prog. Piesa poate fi privita drept intro, daca acceptam ca tematica a albumului ecologismul. De fapt, pe LP se intalnesc doua tendinte: una militanta, angajata (unde sunt puse probleme legate de existenta noastra planetara) si una pur expozitionala (cu trimiteri naturaliste).
“Cu primavara”(2) nu reuseste sa fie decat un cantec voios in care isi face loc la un moment dat un scurt solo de chitara. Preludiul, folosit ulterior si drept interludiu, trimite cu gandul spre un pasaj din Simfonia 40 a lui Mozart. Functia acestuia este de diversificare si de punct de plecare al unui solo.
“La mijloc de padure”(3) este legata cumva de anterioara piesa. Sa spunem ca spiritul amandurora este impregnat in clorofila. Desi ofera mai multe din punct de vedere muzical si intelectual, ramane (insa) in zona delectarii pure.
“Iar de la inceput”(4) reprezinta un prog de prima clasa. Partitura generala nu mai este gandita ca suma de insert-uri & interpolari, piesa bazandu-se pe tensiunea dintre bas si chitara. Aceasta ar fi o prima piesa notabila.
“Iancu pribeag”(5) este un etno rock a carui sursa de inspiratie este bine-cunoscutul cantec popular despre erou. “Spil”-ul ar sta in abordarea unei piese traditionale cu mijloace electrice si ajustarea acesteia la sabloane rock – in cazul nostru unele particulare, marca Merca.
“Zodie de grai”(6) aduce cu Dire Straits. Dincolo de acest fapt (daca mai poate exista un “dincolo”) piesa suna excelent in context national.
“Planeta visurilor noastre”(7) este, fara indoiala, marea reusita a albumului. Un progressive de prima clasa, care nu sufera de influente evidente, fiind construit in limbajul si cheia rock a trupei. Mesajul – generos – sustine pretentiile de monumentalitate ale compozitiei.
“Iulia”(8) – instrumental poate fi pusa in relatie cu “Europa” lui Santana, piesa care a exaltat in epoca imaginatia a numerosi muzicieni din Romania.
“Micro-concert pentru o chitara alba”(9) este o piesa-gluma. Pe un metronom realizat de compartimentul ritmico-armonic, chitara improvizeaza cu virtuozitate pana in momentul in care vocea presupusa a inginerului de sunet anunta: “Va multumim baieti, spatiul s-a terminat, noapte buna!”. Se aud pasi si apoi o usa cum se inchide.
Fara a se anunta pe coperta ori pe “miezul” vinilului, intre penultima si ultima piesa este plasata inca o data piesa (1), “Ganduri pentru planeta noastra”. Nu stim care este istoria acestui fapt; daca a fost intentie ori intamplare (eroare), asa ca mentionam faptul ca atare.
Grafica, in relatie cu “continutul muzical”, a fost realizata de Mircea Lambru. Muzica este a lui Iuliu Merca iar versurile sunt de: Eugen Frunza (1,5); Traian Iancu (2); Ion Tomoioaga (3); George Tarnea (5, 7); Lucian Doru Voiculescu (6).
O concluzie privitoare la albumul de fata ar fi regionalismul si abordarea marginala. Ceva mai mult curaj de exprimare ar fi fost benefic, in cazul nostru, ca si in multe altele (care ne privesc). Dealtfel, atitudinea statica, impietrita in anii ’70, avea sa fie taxata la un moment dat de fanii rock-ului din Romania, acestia departandu-se cu acea jumatate de pas care a reprezentat marginalizarea (nejustificata din punct de vedere valoric a) formatiei.
|
