See You on the Other Side (2005) 23 Ianuarie 2006 de Aron Biro

Cand i-am vazut la Sziget am avut senzatia ca ma uit la un paianjen care schiopateaza fara sa-mi dau seama care picior ii lipseste. M-am repliat informativ in scurt timp si am aflat ca nu picioarele lipseau din trupa Korn, ci chitaristul cunoscut sub nefericitul nume de Head. La scurt timp aveam sa-mi explic ca vazusem pe scena festivalului o entitate decapitata care fusese frustrata, astfel, de simturile orientarii, echilibrului si altele necesare intr-o prestatie muzicala de o anvergura record (sub aspecte cantitative: public, bani, incarcatura emotionala a targetului). Rasfoiesc interviuri cu Head si aflu ca nu vrea sa-si vada fiica de 6 ani numarand bani in backstage. Chitaristul a luat calea religiei crestine, s-a botezat in Iordan, a infiintat oferlinatul Head Home si a adoptat 212 copii indieni, apoi si-a tatuat Matei 11 cu 28 pe o parte a gatului si 6 cu 19 pe cealalta parte. La ultima predica a lui Head in localitatea de bastina a trupei, Bakersfield, 10.000 de indivizi s-au inghesuit sa-l asculte, mai mult decat spera sa adune laolalta majoritatea trupelor pe care le ascult. "We love you buddy" i-a zis pastorul Vietti in usa bisericii, parafand trecerea in fiintza a lui Head, un personaj de la care nu te-ai fi asteptat la asa ceva. Ma asteptam de la oameni ca Daniela Gyorfy, Johnny Cash, James Hetfield, dar nu de la el. www.headtochrist.com pentru detalii.

De cealalta parte, trupa Korn a reactionat cu stupoare initiala, politete ulterioara si, in final, au lansat un razboi religios cu materialul intitulat "las ca ne vedem dincolo", folosind motivul reprosului utilizat anterior in lirica genului de catre alte trupe care nu-si gaseau ideile: Metallica (St. Anger versus Jason Newsted) sau Sepultura (Against Max Cavalera). Nu e intamplatoare prima piesa antireligioasa din istoria trupei (Hypocrites) care-i face pe Korn sa arate precum canibalii din ruinele Los Angeles-ului care il huiduiau pe Kurt Russell in timp ce acesta zbura cu un elicopter in flacari spre o lume mai buna, intr-o scena din Escape from LA. Pe toata durata albumului, versificatorul trupei, Jon Davis, da ocoale diferitelor institutii traditionale (biserica, familia, scoala) si arunca cu caramizi in ferestrele lor.

We're throwin' bricks right through their windows/And then we drive away/…/If we keep movin' foreward/Maybe we'll forget where we're from (For No One)

La ocazii, Davis organizeaza momente gotice, uneori sustinute cu pian si vioara, in care amesteca introspectia cu vorbitul de unul singur: As I sit here frozen alone/Even ghosts get tired and go home/As they crawl back under the stones (Tearjerker)

Daca mesajul materialului este de natura sa irite ascultatorul activ, muzica propriu-zisa are sanse sa instige ascultatorul pasiv. Ca si alte albume justificate de momente de criza (si care nu reprezinta achitarea unei obligatii contractuale), See You on the Other Side vine cu avantajul sinceritatii. Indiferent daca Korn au sau nu dreptate in ce spun, este evident ca au ceva de spus, ceea ce trupei i s-a mai intamplat doar pe albumul de debut. Este suficient sa remarcam ca piesele sunt multe si ca fiecare are un mesaj. In afara aspectelor controversate legate de productie, nu exista invitati si umplutura. Albumul contine cea mai mare densitate de piese identificabile de la Issues incoace. Soundul a suferit o transformare majora pe directia indicata vag prin experimentele albumului Untouchables, rezultatul aducand aminte de acea parte din Marilyn Manson influentata de Nine Inch Nails. Piesa Politics atesta influenta reciproca intre Korn si Soulfly si exprima orientarea politica a lui Davis: Everything's corrupt/So you just shut up.

Desigur, trebuie lamurit si impactul plecarii chitaristului Head asupra muzicii. Cel mai relevant este sa pornim de la comentariul celui de-al doilea chitarist, Munky, care afirma ca a canta si a compune alaturi de Head era similar cu a juca pingpong cu riffurile. Se poate banui, si chiar asa e, ca Munky joaca pe acest album tenis la perete in loc sa incerce a juca la ambele capete ale mesei de pingpong. Producatorii ii asigura peretele sonor din spatele caruia canta intreaga trupa, de aici rezultatul, un fundal electronic murdar care ingroapa in buna masura elemente consecrate in muzica Korn, in special partea de tobe. 

Rasfoind alte recenzii, se poate lua pulsul unui cutremur previzibil, fiind randul fanilor nu-metal sa ia contact cu termeni ingrozitori ca "schimbare", "tradare", "evolutie". Albumul este desfiintat sub aceleasi argumente care au acuzat includerea de elemente electronice in muzica altor trupe si corelarea evenimentului cu schimbarea casei de discuri. In acelasi timp, Head pregateste un album solo cu suportul divinitatii. De unde vad eu lucrurile, ascultatorii de muzica au doar de castigat din aceste schimbari.

11 cu 28 sau 6 cu 19?

01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop