Mircea Vintila este unul dintre personajele pozitive ale folk-ului romanesc. Vocea sa calda pusa in valoare de compozitii adecvate (= acompaniament de bun simt) si stabilirea fara echivoc pe domeniul abordat, il recomanda drept purtator de stindard al generatiei folk ’70, o generatie din pacate “de sacrificiu”, condamnata sa indure (nu sa infrunte, precum in lumea libera) cenzura politica manifestata cu predilectie la nivel de “text”. Daca in rock exista posibilitatea exprimarii prin virtuozitate si atitudine, folk-ul autohton si-a gasit forma de existenta “sub zodia farmecului”. Evolutia pe scene ale caselor de cultura, eventual in programe politice (de tip Cenaclul Flacara al Tineretului Comunist), au schingiuit puternic acest gen, lasand urme (sechele) greu de sters.
Albumul “Peripetii noi” nu contine din fericire nici un “moment politic”. Cinci din cele unsprezece piese ale sale sunt compuse pe versuri de Gheorghe Azap, celelalte apartinand lui Florian Pittis, George Stanca, Ion Horea si Dorin Liviu Zaharia (!). Este de remarcat grija cu care a fost facuta selectia materialului pentru LP-ul de fata, care este deschis printr-un “Prolog”(1) , finalul fiind marcat de “Epilog”(11), cel mai probabil singurele compozitii special realizate pentru “noile peripetii” pe care ni le prezinta Mircea Vintila. In rest, albumul are toate caracteristicile unui Greatest Hits.
“Strada Popa Nan”(2) este prin idee si simetrie fonetica un fel de “Penny Lane” (piesa Beatles), fiind in viziune proprie cea mai interesanta “lucrare” a “colectiei”. Interesant: piesa este apropiata de creatia Beatles mai mult la nivel de fond, in conditiile in care majoritatea compozitiilor din folk-ul si rock-ul romanesc sunt mimetice (nereusind sa depaseasca limita formala). De aici forta acestei piese de factura monografica.
“Opreste-ma la tine”(3) a reprezentat un adevarat hit. Spiritul generatiei (pe atunci) tinere a fost excelent surprins in dinamica sa. Faptul de a iubi si a fi liber – idei metaforic exprimate in versuri si-au gasit un mod corespunzator de prezentare intr-o muzica ce nu este prea indepartata de spiritul mai sus citatului Beatles.
Cu “Padurea ca o fata frumoasa”(4), Mircea Vintila revine in matca sa, acesta fiind tonul pieselor care l-au consacrat. “Adio, deci pe curand”(5), as putea spune ca anticipeaza creatii ulterioare ale artistului. Si aici isi face simtita prezenta elementului “beat”.
“Menuet”(6) diversifica paleta tematica, dar ciudat, intr-o alta directie decat cea enuntata in titlu. Sectiunea ritmico-armonica are accente “latino”, iar maniera pianului este mai degraba “jazzy”. Trebuie mentionat faptul ca numele eventualilor muzicieni colaboratori, respectiv al instrumentelor folosite nu este “inscris” pe coperta albumului, posibilitatea ca Mircea Vintila “sa le fi facut pe toate” fiind redusa. Sa consideram “scaparea” drept o alta lipsa a Casei de Discuri Electrecord.
“Peste rabdari te-am asteptat”(7) este o piesa modesta pe care nu-mi explic cum a putut-o “semna” protagonistul si mai ales de ce a inclus-o in ciclul “peripetiilor”, poate doar pentru ca era noua.
“Amiaza era dusa”(8) este insa o reusita atat prin interpretare cat si prin aranjament muzical elevat. Trebuie remarcata inca o data acea echipa care nu e trecuta pe coperta.
“Marturisiri”(9) s-a nascut prin dezvoltarea unei idei mici prezentata cu pretentii (rock’n roll). “Scrisoare”(10) are o linie a la Clapton, parca toata piesa ar sta sa inceapa “Wonderfull tonight”. Aici ca pretutindeni unde apare, orga desacralizeaza atmosfera pe care ar putea-o crea vocea lui Vintila. Cam in aceste linii se prezinta un bun album din folk-ul romanesc… Coperta sa este usor peste media realizarilor autohtone. E adevarat ca Mircea Vintila si-a luat chitara in poza, dar avem de-a face cu o tentativa de atitudine. Cu mana dreapta el atinge un tampon (de tren) acest fapt dorind sa sugereze ca artistul incearca sa prinda o cursa de persoane (pentru a se indrepta spre o destinatie necunoscuta), toate astea pe un ancadrament visiniu, culoare a Cailor Ferate Romane si a celei mai indragite echipe de fotbal din tara.
Dvs ce credeti....
|
