Este vorba despre un “nou disc vechi”, respectiv de primul single Phoenix cu Mircea Baniciu solist vocal. Plecarea lui Florin Bordeianu lasase un gol despre care fanii trupei se intrebau cum avea sa fie “umplut”. Nicolae Covaci se pare ca a oferit o mutare in plic. Cunoscand ceea ce s-a intamplat ulterior, putem spune ca alegerea a fost ideala.
Primele piese atacate de Baniciu se aflau deja in repertoriul formatiei la venirea acestuia. Am ascultat spre exemplu “Mama, Mama” (1) intr-o interpretare anterioara, care nu continea diferente majore fata de cea cunoscuta publicului larg. Aceasta din urma este cantata cu ocazia imprimarii de studiou in spiritul contestatar in care fusese gandita, cu mentiunea ca versurile “Mama, Mama, ce viata aspra!” s-au transformat intre timp in “… ce vrei cu mine?”. De remarcat mesajul cu puternica tenta social antropologica vis a vis de realitatile anilor ’60 din Romania.
“Te intreb pe tine soare” (2) se inscrie intr-o aceeasi linie ca si precedenta piesa. Pofta de viata si bucuria de a canta se resimt puternic in discursul muzical ce anunta deja o alta perioada de creatie.
Piesa “Mesterul Manole” (3) este marea realizare a single-ului, pentru cum a fost compusa si cantata, dar si pentru ce reprezinta. Nu seamana cu nimic din ce fusese facut inainte in rock-ul autohton; nu seamana cu nimic facut in afara tarii. O parte din forta acestei lucrari, numita pe coperta uvertura, consta in inspiratia folclorica, dar o alta buna parte isi are izvorul in modul in care a fost speculata aceasta inspiratie prin transpunerea in limbaj rock. Compozitia pastreaza geniul motivului popular, iar tema melodica pur si simplu viabilizeaza structura intregului.
Versurile albumului sunt ale lui Victor Circu (mai putin cele populare), a carui colaborare cu Phoenix reprezinta unul dintre punctele forte ale trupei.
Auditia unui astfel de album, induce sentimentul ca muzica romaneasca rock are o istorie generoasa si un traseu bine stabilit, de lunga durata. Marginalul ia aspect de regional, altfel spus de exotic si in cele din urma de intercultural. Din pacate realitatea in privinta muzicii noastre nu arata chiar asa.
|
