Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Nicu Alifantis

1979 Dupa melci
1984 Nicu Alifantis
1988 Piata Romana nr. 9
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Mihai Plamadeala Dupa melci (1979)

05 Ianuarie 2003

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Nicu Alifantis - Dupa melci
Albumul, de mare complexitate, este construit in maniera "simfonica". Veritabil poem folk-rock, reuneste alaturi de Nicu Alifantis – voce, chitara, double six, muzicieni de exceptie cum ar fi Costin Petrescu – tobe, percutie (Phoenix); Nicolae Enache – pian electric, strings, synthesizer (Sfinx); Evandro Rossetti – cobza, chitara, double six; Sorin Minghiat – flaut, glockenspiel; Ioan Oagan – chitara solo, bas.

Versurile in jurul carora a fost realizat poemul sunt ale poetului Ion Barbu. Un pretext ideal pentru punerea in valoare a unor idei compozitionale de marca. Prezenta unor instrumentisti familiarizati cu jazz-ul si muzica progresiva confera proiectului suportul valoric necesar intentiilor artistului. Fara intentia de a minimaliza rezultatul, mentionez ca vocea, desi avand un oarecare farmec, reprezinta punctul cel mai slab.

Nicu Alifantis s-a lansat ca folk-ist, gen muzical pe care neparasindu-l niciodata l-a extins spre sfere muzicale diverse, sub zodia rafinamentului si elitismului. Dupa parerea semnatarului acestor randuri, calitatea sa de compozitor si instrumentist o depaseste cu mult pe aceea de solist vocal. Rezumandu-ma la un singur exemplu, piesa "Ploaie in luna lui Marte" (aparuta ulterior) suna mult mai bine in interpretarea Paulei Seling.

Piesele sunt elaborate si nu au nimic expozitional in ele. Compozitorul a stiut cu precizie ce vrea sa faca, unde si cum sa ajunga. Momente de mare atmosfera alterneaza cu pasaje anticipative intr-o inlantuire logica atat din punct de vedere muzical cat si epic.Sunetul trimite pe alocuri spre ceea ce avea sa se intample in "Zalmoxe", poem al formatiei Sfinx, prin prestatia lui Nicolae Enache.

"Prolog"(1), "Norocul copilului"(2) si "Descantec"(3), ce alcatuiesc prima fata a albumului sunt practic parti ale aceluiasi intreg, granita dintre ele fiind insesizabila.
"Vis cu capcauni"(4), construita pe un impresionant fundal de bongosuri, coarde si sintesizator este un moment de inspiratie "baladesc-balcanica".
"Mosul Iene"(5) aminteste ca atmosfera de o alta piesa a autorului, "Decembre", pe versuri de George Bacovia, aparuta pe un single. Daca adaugam faptul ca Alifantis a compus o suma de piese pe versurile lui Nichita Stanescu putem observa clar orientarea sa spre poezie autentica.
"Baba Dochia"(6) face nota discordanta cu restul LP-ului, parand a fi insertata/importata din alt film.Cu o atmosfera country rock, nu are ce cauta in ansamblul dat. Dealtfel aceasta a fost hitul albumului fiind frecvent difuzata la radio.
"Soapte"(7) si "In care vorbele sunt prefacute"(8) se intorc spre matca originara a poemului, in aceeasi nota de mister, cu trimiteri spre creatia traditionala oriental-balcanica. Dramatismul vocii lui Alifantis atinge cota maxima.
"Descantec pentru un melc"(9) este un cantec sustinut de corul de copii de la Scoala Generala nr. 171, Bucuresti. Steeleye Span a inclus pe albumul Now We Are Six din 1974 doua momente realizate de un cor de copii (al Scolii Primare St Eleye). Ideea se practica la modul experimental in lume, semnalarea sa in muzica romaneasca nefiind un semn de originalitate.

In absenta conditiilor specifice care au generat...

 Ce concluzie ai gasi tu?
 


05 Februarie 2006

Dragos Nicula (dnicula @ cfl.rr.com)

Daca as schimba textele acestui album, totul ar deveni mediocru, astfel ca il gasesc 100 % responsabil pe ION BARBU de valoarea incontestabila a materialului. In miinile regretatului NICOLAE ENACHE "vocea" rece a sintetizatorului devine lacrima in care versurile dorm invelite cu raze de luna... Dar oricit as incerca, nu pot sa caracterizez fiecare piesa in parte, pentru mine intreg discul este o idee singulara, un tandru si trist monolit daca vreti, inauntrul caruia  muzica lui ALIFANTIS implineste poemul in asa masura incit si astazi, dupa 30 de ani, inca mai plec "dupa melci"...



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina