Albumul, de mare complexitate, este construit in maniera "simfonica". Veritabil poem folk-rock, reuneste alaturi de Nicu Alifantis – voce, chitara, double six, muzicieni de exceptie cum ar fi Costin Petrescu – tobe, percutie (Phoenix); Nicolae Enache – pian electric, strings, synthesizer (Sfinx); Evandro Rossetti – cobza, chitara, double six; Sorin Minghiat – flaut, glockenspiel; Ioan Oagan – chitara solo, bas.
Versurile in jurul carora a fost realizat poemul sunt ale poetului Ion Barbu. Un pretext ideal pentru punerea in valoare a unor idei compozitionale de marca. Prezenta unor instrumentisti familiarizati cu jazz-ul si muzica progresiva confera proiectului suportul valoric necesar intentiilor artistului. Fara intentia de a minimaliza rezultatul, mentionez ca vocea, desi avand un oarecare farmec, reprezinta punctul cel mai slab.
Nicu Alifantis s-a lansat ca folk-ist, gen muzical pe care neparasindu-l niciodata l-a extins spre sfere muzicale diverse, sub zodia rafinamentului si elitismului. Dupa parerea semnatarului acestor randuri, calitatea sa de compozitor si instrumentist o depaseste cu mult pe aceea de solist vocal. Rezumandu-ma la un singur exemplu, piesa "Ploaie in luna lui Marte" (aparuta ulterior) suna mult mai bine in interpretarea Paulei Seling.
Piesele sunt elaborate si nu au nimic expozitional in ele. Compozitorul a stiut cu precizie ce vrea sa faca, unde si cum sa ajunga. Momente de mare atmosfera alterneaza cu pasaje anticipative intr-o inlantuire logica atat din punct de vedere muzical cat si epic.Sunetul trimite pe alocuri spre ceea ce avea sa se intample in "Zalmoxe", poem al formatiei Sfinx, prin prestatia lui Nicolae Enache.
"Prolog"(1), "Norocul copilului"(2) si "Descantec"(3), ce alcatuiesc prima fata a albumului sunt practic parti ale aceluiasi intreg, granita dintre ele fiind insesizabila.
"Vis cu capcauni"(4), construita pe un impresionant fundal de bongosuri, coarde si sintesizator este un moment de inspiratie "baladesc-balcanica".
"Mosul Iene"(5) aminteste ca atmosfera de o alta piesa a autorului, "Decembre", pe versuri de George Bacovia, aparuta pe un single. Daca adaugam faptul ca Alifantis a compus o suma de piese pe versurile lui Nichita Stanescu putem observa clar orientarea sa spre poezie autentica.
"Baba Dochia"(6) face nota discordanta cu restul LP-ului, parand a fi insertata/importata din alt film.Cu o atmosfera country rock, nu are ce cauta in ansamblul dat. Dealtfel aceasta a fost hitul albumului fiind frecvent difuzata la radio.
"Soapte"(7) si "In care vorbele sunt prefacute"(8) se intorc spre matca originara a poemului, in aceeasi nota de mister, cu trimiteri spre creatia traditionala oriental-balcanica. Dramatismul vocii lui Alifantis atinge cota maxima.
"Descantec pentru un melc"(9) este un cantec sustinut de corul de copii de la Scoala Generala nr. 171, Bucuresti. Steeleye Span a inclus pe albumul Now We Are Six din 1974 doua momente realizate de un cor de copii (al Scolii Primare St Eleye). Ideea se practica la modul experimental in lume, semnalarea sa in muzica romaneasca nefiind un semn de originalitate. In absenta conditiilor specifice care au generat...
05 Februarie 2006
Dragos Nicula (dnicula @ cfl.rr.com)
Daca as schimba textele acestui album, totul ar deveni mediocru, astfel ca il gasesc 100 % responsabil pe ION BARBU de valoarea incontestabila a materialului. In miinile regretatului NICOLAE ENACHE "vocea" rece a sintetizatorului devine lacrima in care versurile dorm invelite cu raze de luna... Dar oricit as incerca, nu pot sa caracterizez fiecare piesa in parte, pentru mine intreg discul este o idee singulara, un tandru si trist monolit daca vreti, inauntrul caruia muzica lui ALIFANTIS implineste poemul in asa masura incit si astazi, dupa 30 de ani, inca mai plec "dupa melci"...
|
