Easter este ceea ce poate fi numit un album “sexual”. Exista o voluptate si o pasiune - ce e drept specifica genului punk - care formeaza coloana vertebrala a intregului disc. Nu trebuie sa neglijam imaginea teribila de pe coperta. Doar privind-o pe Patti Smith ramane sa spunem ca si in materie de Imagine s-a spus totul in anii '70. Pe marginea acestui aspect se pot difuza nenumarate idei. Putem sa ne intrebam de ce artista isi indreapta ochii undeva in jos si nu ne priveste direct, frivol ca pe albumul de debut. Doresc sa mai adaug ca nu trebuie cautate neaparat fire epice care leaga copertele artistei. “Povestea” trebuie citita prin prisma fenomenului pop-art.
Piesa de deschidere Till victory (1) pozitioneaza asteptarile ascultatorului. Punk 100% cu arome pop pentru alimentarea libidoului. “Excitarea” publicului se face prin tehnica deconspirarii si printr-o distantare de tip “fructul oprit”. Nici urma de vulgaritate. Space monkey (2) poate fi considerata punctul maxim al discului. Psihedelismul si paroxismul lui Patti se impletesc fericit cu cel mai pur ritm de rock si roll.
Cover-ul Bruce Springsteen Because the night (3) s-a dorit a fi iesirea in FM a artistei. Multe nu se pot spune despre aceasta piesa. Poate doar ca Patti nu mai e deloc sexy. (Blasfemie!)
Fantoma lui Jim Morrison nu avea cum sa dispara. Ghost Dance (4) musteste de influentele regelui sarpe. Un simulacru (sic!) de incantatie “samanica”. Ce e drept… sexuala.
Rock’n’roll nigger (6) este un alt moment de varf. Atitudine si mesaj cat pentru tot anul 1978. Putem sesiza aici sursa care a declansat valul de trupe punk post 80. Plasmatics ar fi doar un exemplu. Cu titlu informativ, piesa a fost preluata si de Marilyn Manson. Evident ca in cazul lui, nici vorba de erotism.
Privilege (Set me free) (7) si We three (8) conecteaza definitiv ascultatorul la atmosfera degajata de artista. Consider aceste doua piese ca fiind o auditie indispensabila pentru oricine doreste sa patrunda in cotloanele decadentei rock. Gradul inalt de accesibilitate sadeste acea samanta “bolnavicioasa” in mintea receptorului. Succes garantat!
Easter (11) inchide un excelent album de punk-pop. Finalul hipnotic face ca orice descriere cu tente vulgare sa devina derizorie.
Faze cu Patti Smith nu am. Nici nu cred ca este posibil. Ar fi ca si cum m-as trezi intr-o dimineata si as spune ca am avut vise erotice cu Afrodita…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
