Angst este un album reusit in calitate de productie solo DIY a unui tanar de numai 19 ani. Si nu doar atat. Gasim “in nuce” cam tot ceea ce va reprezenta Lacrimosa ca entitate artistica. Inca de la debut intalnim un sound propriu, pana la un anumit punct chiar inconfundabil. Atrage in primul rand atentia stilul interpretativ al lui Tilo Wolff. Vocea afectata, versurile, dar si sunetele limbii germane sunt valorificate printr-o anumita senzualitate, iar comuniunea dintre elementele amintite denota un veritabil brand, ce a fost apreciat ca atare de catre publicul underground de goth, metal si punk.
Angst contine cinci poeme acompaniate ambiental de sintetizator. Interludiul instrumental Lacrima mosa (3) uneste cele doua parti ale discului, nota generala nefiind una prea optimista. Nivelul muzical este (aici) unul de incepator. Observatia trebuie citita in cheie pozitiva. Scena goth & punk ne sta la dispozitie pentru o sumedenie de comparatii intre cei ce au ceva de transmis si cei ce doar pozeaza. Odata cu albumul Stille (1997), care anunta maturizarea posibilitatilor creative, Lacrimosa a depasit insa granitele genului. Angst a devenit astfel un cap de pod al unei discografii ce continua sa ofere surprize.
Seele in Not (1) are un intro de impact, reprezentativ pentru curentul „goth”: angoase si strigate post-adolescentine. Piesa a devenit de referinta in catalogul formatiei si preferintele fanilor nu doar pentru ca il auzim pe Tilo Wolff intr-o postura felin-isterica.
In Requiem (2), tema clasica este adaptata la soundul darkwave. Recviemul gotic se incheie dansant pe melodie de carnaval. In interviul pe care l-am realizat, Tilo a confirmat ca este un mare admirator al lui Kafka. Speculand in aceasta directie, ideea piesei si coperta albumului imi par a fi inspirate din finalul neterminat al romanului America.
Schiţa post-punk Der Ketzer (4) include sample dintr-un mesaj papal, baterie programata, riffuri de chitara si un duet alaturi de o anume Judith Grüning. Piesa poate fi eventual parcursa, daca s-a asimilat favorabil restul albumului.
Der letzte Hilfeschrei (5) continua pesimist la persoana I (a unui schizofrenic). Sectia ritmica este realizata de un aparat cardiac, ce la final intra, bineinteles, in linie dreapta. Lacrimosa va insemna insa si altceva decat suma unor clisee.
Sufixele atasate “existentei” decoreaza pretios un titlu si sintetizeaza un mesaj cu oarecare nuanta subliminala: Tränen der Existenzlosigkeit (6) (=“lacrimile nimicniciei”). De notat sample-ul de cor prin care se incheie albumul, element sonor amplu, introdus pe nesimtite intr-o piesa altminteri simpla.
Numele proiectului trimite mai ales la creatia asociata lui Mozart. Pentru vorbitorul de limba neolatina (eg. romana), cuvantul are si o sonoritate aparte. Unii prefera, totusi, sa ignore citarea „Lacrimosei” intr-un asemenea context (pop-rock), in aceeasi masura in care, daca mi se permite o gluma, ignora vreo paralela intre mezelurile elvetiene Angst si albumul omonim. Dincolo de orice etichete sau asocieri libere ale entuziastilor exista insa muzica si sinceritatea actului artistic… Bun venit in lumea lui Tilo Wolff!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
