Dupa un prim album ce recomanda Luna Amara drept posibilul loc unu in eterogenele randuri ale generatiei sale (din Romania), anul 2006 a adus titlul cu numarul doi in discografia formatiei: Loc Lipsa. Fata de albumul anterior - Vali Deac – chitara; Sorin Moraru – bas; Razvan Ristea – tobe; Nick Fagadar – voce, chitara; Mihnea Blidariu – voce, trompeta, chitara - propun un material mai pragmatic, in care protestul cu care au obisnuit imbraca o forma punctuala.
Cele cincisprezece piese (sau saisprezece, daca tinem cont de piesa “ascunsa” dupa niste secunde bune de blank, pe ultima dintre piesele purtatoare de titlu) sunt unitare ca aranjament(e), interpretare si finalitate. Publicul tinta al formatiei a fost redus la fanii de new metal si ai vecinatatilor acestui gen. Daca adaugam faptul ca nici una dintre piese nu raspunde cerintelor de difuzare la radio, putem spune fara riscul de a gresi ca albumul se adreseaza practic publicului cunoscator, acelui public participant la concerte. Si pentru ca am atins problema concertelor, Luna Amara este de departe cea mai activa formatie din Romania, in ceea ce priveste activitatea live. Nu mai putin de treizeci de concerte au promovat albumul in intreaga tara, la care se adauga concertele turneelor din Germania, Olanda, Turcia si Bulgaria.
Richard Constantinidi, managerul trupei, a inteles ca in zilele noastre, de cand cu Net-ul si pirateria audio-video, mai degraba albumele sustin concertele decat invers. Dar sa lasam analizele de piata si sa aruncam o privire asupra noului material Luna Amara!
“Loc Lipsa”(1) preia la nivel de melodie (cate) ceva din “Gri Dorian”, dar spre deosebire de aceasta, pondere are refrenul ritmat. Vocea lui Ombladon (Parazitii) se doreste un atu, dar se poate spune ca nici Luna, nici Parazitul nu fac aici ce sunt obisnuiti sa faca.
“Intunecare”(2), “Downtown Jesus”(8) sau “Cui si spin”(13) vin, cel putin la prima vedere, din zona al carei prefix are trei de sase. Ca parere strict personala, jongleria cu astfel de “elemente” este periculoasa si se termina intotdeauna cu scaparea din mana a “obiectelor” aruncate in joc.
“Se intampla-n Ro”(3) este o piesa “suparata” prin care baietii arata ca nu sunt cu nimic mai prejos decat Implant Pentru Refuz, Godmode sau chiar Crize.
Tipul de ironie din “Albastru”(4) se inscrie in linia formatiei, care atunci cand pleaca de la fond si nu doreste cu tot dinadinsul sa ajunga la o forma anume, reuseste sa comunice la parametrii maximi.
Prin inspirata imbinare a liricului cu dramaticul, “Luni de fiere”(5) poate fi considerata piesa albumului. Scurtele solouri de chitara, bas si trompeta coloreaza si deopotriva diversifica o compozitie bine structurata.
“La vedere”(6) pare sa poarte in sine “reteta” dupa care au fost lucrate piesele lirice pentru Loc Lipsa. O lucrare agreabila din care nu razbat insa nici linistea contemplarii, nici sublimul dezlantuirii.
In varianta de album, “Lume oarba”(7) are (doar) functie ambientala. Este posibil ca rulate o perioada indelungata in concert, piesele Locului Lipsa sa-si gaseasca variante (mult) mai fericite. Primul album beneficiase de aceasta sansa.
“Umbra.Copil”(9) se apropie de neo-prog. Este o compozitie remarcabila care permite aranjamente muzicale si solouri viabile.
“Somn”(10) marcheaza faptul ca Luna Amara are un sound particular, inconfundabil. Aceasta este matca trupei, din punctul de vedere al compozitiei si tipului de text.
“Din cercuri”(11) are influente industrial, salutare pe un album lung, care risca sa se rataceasca intr-o oarecare monotonie. Din pacate, functia de interludiu este clara; se pare ca nu s-a dorit mai mult de la o piesa care, in opinie personala, merita o dezvoltare mai ampla, macar pentru a vedea ce se intampla.
Trecerea din binar in ternar a piesei “In cercuri”(12) recomanda o trupa care si-a propus mai mult decat sa obtina audienta prin volum si ritm. Compozitia ma trimite la un moment dat cu gandul la Zdob si Zdub si la a lor “Draga Otee”. Desigur, nu prin linia vocala, si nu doar datorita masurii “de trei” pe care dealtfel o intalnim si pe “Rosu aprins” (de pe Asfalt).
“Happiness Provider”(14), o a doua piesa (de pe album) in engleza este un posibil preview al carierei internationale a formatiei. Personal astept un album trei integral in limba engleza, prin care se va putea observa clar unde va fi asezata formatia de catre fanii din tara. Despre fani internationali, cred ca cel putin in aceasta faza nu poate fi vorba, asa cum Subscribe din Ungaria sau Point Blank din Macedonia nu pot avea decat fani de ocazie in Romania, cum s-a intamplat cand au participat la deschiderea concertului Deftones (de la Arenele Romane).
“Din valuri ard”(15) are 15’09’’ si beneficiaza de aportul lui Mihai Iordache la saxofon. Nota meditativa propusa de text si sunet este aici mai puternica decat pe restul albumului, care mizeaza in principiu pe un mesaj direct. Cosmetizata cu un sound cumva modern, piesa are o structura cat se poate de clasica, iar linia instrumentului cu ancie pare interpretata de un Dick Heckstall fara doua degete si cu herpes. Dupa cam trei minute si jumatate de pauza, fanii adevarati vor descoperi un bonus in engleza, care nu aduce nimic diferit de ceea ce s-a intamplat anterior pe album.
Comparat cu ce se intampla in Romania, albumul Loc Lipsa este, evident, un castig. Comentariul de fata a fost realizat in relatie cu primul album si cu asteptarile Redactiei Muzici Si Faze, care recomanda atat trupa, cat si albumul, gandindu-se deja la posibilele “miscari” urmatoare ale acesteia.
Imaginile pentru coperta au fost puse la dispozitie de artistul Tara, care a contribuit si la realizarea materialelelor video pentru promovarea albumului.
Nota generala de profesionism cu care a obisnuit Luna Amara, incepand de la actul artistic si pana la promovare, poate constitui un exemplu pentru orice trupa din tara, inclusiv pentru cele cu firma asa zis mare.
|
