Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Abra

2003 La frumusetea ei
inapoi la rock romanesc

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Rock romanesc

Aievea
Alexandrina Hristov
Alexandru Andries
Blazzaj
Celelalte Cuvinte
Compilatii Club A
Dan Andrei Aldea
F.F.N.
Florian din Transilvania
George Baicea Blues Band
Holograf
Iris
Luna Amara
Marcela Saftiuc
Metropol
Mircea Baniciu
Mircea Florian
Mircea Vintila
Mondial
Nicu Alifantis
Oigan
Olympic '64
Phoenix
Post Scriptum
Progresiv TM
Roata
Rosu si Negru
Semnal M
Seria Formatii Rock
Sfinx
Timpuri Noi
Valeriu Sterian
Yesterdays
Zdob si Zdub

Alte trupe

Oxigen

Cargo
Compact
Doru Stanculescu
Entuziastii
Firma

Implant pentru refuz
Metrock
Mircea Bodolan
Negura Bunget
Pro Musica
Sarmalele Reci
Vama Veche

Azot

Abra
Acvila
Anca Graterol
Avatar
Coma
Coral
Dida Dragan
Domino
E.M.I.L.
Ethos
Grimus
Illegal Operation
Metalchrist
Mony Bordeianu
Romanticii
Sincron
Survolaj
Trooper
Ultimatum
Vita de vie

Alte gaze

Academica
Altar
Calandrinon
Canon
Cristina Benyo
Cvintetul Mamaia
Dan Chebac
Divine Muzak
Flacara Folk 73
Florian Pittis - Nicu Alifantis
God
Kapela
Kratos
Magic
OCS
Pacifica
Snails
Venus
Mihai Plamadeala La frumusetea ei (2003)

27 Iulie 2006

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Abra - La frumusetea ei
La frumusetea ei este un album de folk rock construit pe repere muzicale saptezeciste. Tinand cont de faptul ca anul aparitiei este 2003, ne putem pune o suma de intrebari privind intentiile artistice ale protagonistilor. Este posibil ca piesele sa fi fost compuse cu mult timp inainte si tinute in sertar (Abra exista din anii ‘80). In acest caz, ar fi fost necesara o legenda explicativa care sa insoteasca cd-ul. O (colorata) informare privind componenta, exista insa si aceasta va fi reprodusa mai jos, ca atare: “Cu mana pe chitara si cu sufletul in rai e Adrian Schwartz-Dinu. De voce nu vorbim. Cu o mana pe bass si cu cealalta pe alt bass, sa-i zicem fretless, e Christian Podratzky. Cel care agita doua bete si bate, bate, bate … e Vali Potra. (Amanunt: primii doi traiesc acum in Germania, al treilea tine inca steagul). Colaboratori: Mare mester pe chitara electrica e Horea Crisovan (3, 4, 6, 10, 11, 12). Cu mainile la spate, ca o corista cuminte, e Lavinia Pitu (1, 5, 7, 8, 9, 11). La fel Ramona Popa (10). La (10, 11) nu scutura castanii, doar Dinu Simon palmuieste bongosurile. Cu zece degete a cantat doar trei acorduri pe pian Adi Alani (1)”.

Coperta trimite atat de puternic spre Murder BaladsNick Cave, incat ne putem gandi doar la o (nefericita) coincidenta. Cine a vazut macar clipul “Where The Wild Roses Grow”, aparut, evident, cu mult timp inainte, nu poate trece cu vederea similitudinea. Muzica nu are insa cu nimic de-a face cu Cave.

Inca din start, odata cu piesa “La frumusetea ei”(1) luam cunostinta de influentele majore (sau masive) ale albumului: acestea poarta numele Cat Stevens.

“Strain intre straini”(2) ne aminteste nu numai prin muzica, ci si prin titlu de albumul Foreigner  al  maestrului Cat.

“Ultima licorna”(3) pare un Stones (Till a next time you say goodbye) cantat de un Semnal M avandu-i pe (regretatul) Vali Sterian si Tic Petrosel (Pro Musica) pe voce.

Tema muzicala din “Amintire”(4) este generoasa, chitara spectaculoasa iar basul isi face magistral treaba. Versurile sunt in mod incontestabil originale.

Odata convinsi ca nimic din ceea ce se va asculta pe acest album nu are pretentii de originalitate la nivel muzical, nu putem spune despre “Ultima stea”(5) decat ca este o piesa sensibila, inspirata, etc. Rationamentul este valabil pentru toate cele doisprezece piese.

In afara de faptul ca “33 era noastra”(6) este o piesa excelenta din toate punctele de vedere (compozitie, aranjamente, interpretare) se aseamana partial cu un  pasaj din Ispita Celelalte Cuvinte. Este posibil ca sursa de inspiratie sa fi fost comuna.  

“Umila mea parere”(7) ar fi putut intra fara probleme pe albumul Teaser and The Firecat.

Jucandu-ne, “Arcada”(8) ar fi putut deschide Buddha and the Chocolate Box.

Ritmul latino pe care a fost construita piesa “Un romantic”(9) nu o indeparteaza de spiritul aceluiasi Stevens, despre care suntem nevoiti sa tot vorbim. Din acest punct de vedere este chiar monoton.

“Prin nopti tacute”(10) demonstreaza faptul ca protagonistii sunt excelenti muzicieni. Cred ca influentele blues, prezente aici ar fi fost salutare pe intreg albumul. Aceasta este piesa pe care o recomand, dintre cele doisprezece ale cd-ului.

Piesa lirica “Uitate culori”(11) pune accentul pe mesajul din versuri.

“Ce ma-nspaimanta”(12) incheie albumul in aceeasi nota in care a fost deschis.

Daca titlul materialelor propuse cu aceasta ocazie ar fi fost ceva de tipul “In umbra marii pisici” (marelui Cat) sau “Buna ziua domnule Stevens”, prezentarea de mai sus ar fi fost mult mai calduroasa. As fi putut vorbi despre citate muzicale, despre replici, despre maiestria de a “compune” in spiritul maestrului. In conditiile date nu-mi ramane decat sa vorbesc despre niste adevarati profesionisti in ale sunetului, care pot canta orice si care daca doresc pot face oricand inconjurul lumii intr-o echipa de café concert de pe o nava de croaziera.

 Opinii?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina