 |
Monster Movie (1969)
16 Noiembrie 2002
de Ioan Cora |
Chiar zilele astea ma delectam cu o carte destul de interesanta: Intelectualii de Paul Johnson. Se vorbeste de marii nebuni intelectuali ai omenirii si de impactul lor asupra istoriei spirituale si nu numai. Ceea ce m-a frapat a fost desconspirarea vietii lor personale ce se afla de cele mai multe ori in directa contradictie cu ideile si principiile proferate in carti si articole. Chestia asta m-a facut sa ma gandesc la faptul ca si CAN poate fi considerata o trupa intelectuala ce a marcat istoria muzicii moderne dar, care, din fericire nu s-a bucurat de un mare succes in timpul existentei lor. Cred ca nimeni nu ar fi vrut sa fie influentat de egocentrismul si raceala muzicii lor. La o prima ascultare, "Monster Movie" pare atat de inspaimantator incat primul impuls este sa te opresti si sa te reintegrezi lumii pe care tocmai erai pe punctul s-o parasesti.
Asocierea intelectual-CAN poate sa para putin fortata, dar, ceea ce incerc sa spun este ca muzica lor nu poate fi receptata de toate urechile. Cred ca e nevoie sa dai dovada de o anumita perversitate ce este tipica intelectualismului. Ceea ce vreau sa spun este ca muzica de pe "Monster Movie" poate fi digerata de persoane ce si-au "format" deja urechea pe sonoritati stranii sau hai sa zicem atipice. Sau ce s-o mai aburesc atat...Este muzica elitista. As incerca sa spun ca este vorba de un elitism dalinian la scara redusa. Albumul contine doar patru piese. Primele trei dorind sa fie o pregatire pentru monstrul de 20 de minute "Yoo Doo Right". Pe toata durata ei Malcolm Mooney citeste o scrisoare de dragoste primita de la iubita lui din America. Dar pe masura ce timpul trece totul devine infricosator....Ritmul este din ce in ce mai sacadat...tobele incep sa-si gaseasaca precizia de metronom (simbol CAN)...iar vocea...AUUUuuu!!! la un moment dat ai senzatia ca asculti un nebun...un bolnav psihic ce sta si recita la infinit pasajele iubitei. Din cate am aflat, versiunea originala a piesei depasea 60 de minute. Momentul in care am reusit sa inteleg muzica de pe acest album (asa numitul declic magic) m-a facut sa spun ca este bine ca nu s-au bucurat de prea mare succes. Este o muzica ce poate sa trezeasca cele mai urate porniri din subconstientul omului....o muzica ce te inalta dar si ingroapa. Mesajul subliminal (cel inteles de mine) este ca totul se intampla de fapt in mintea ta si ca nu este nevoie sa ai contacte cu lumea inconjuratoare...ca singurul lucru important este sa-ti cultivi ego-ul....sa practici masturbarea intelectuala....
Ce pervers e si intelectualismul asta.....!?!?
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
