 |
A Line of Deathless Kings (2006)
21 Octombrie 2006
de Ioan Cora |
In drumul spre manastire, o calugarita a avut ghinionul sa fie violata de o banda de talhari. Si asta se intampla dupa ani si ani de castitate. In disperare de cauza a apelat la Maica Stareta.
- Maica Stareta! Ce trebuie sa fac pentru a deveni la fel de pura ca inainte?
- Solutia este sa mananci 10 kile de lamai.
Dupa consumarea citricelor, calugarita a vizitat-o din nou pe stareta.
- Maica! Am mancat lamaile asa cum mi-ai spus. Sunt la fel de pura si neprihanita?
- Nu maicuta! Dar macar ti-a disparut ranjetul ala de satisfactie.
A line of deathless kings are multe elemente comune cu mestecarea unor kilograme de lamai. Extrapoland la nivelul intregii discografii a trupei, comparatia poate fi generalizata cu mare usurinta. Dar in cazul de fata, trupa se bazeaza mult prea mult pe linii melodice generice care au, insa, calitatea de a forma brand-ul My dying bride. Cele noua ‘acrituri’ (piese) isi vor gasi locul in playlist-ul fanilor trupei obisnuiti cu disperarea si tanguirile lui Aaron. To remain tombless (1) stabileste inca de la inceput standarde inalte ce nu vor mai fi atinse pana la finalul ultimei piese chiar daca este vorba de un ‘colaj’ venit din vremurile lui Like gods of the sun. Plusul de tehnologie si experienta, aseaza aceasta piesa peste nivelul discului din ’96. Iar reciclarea de idei a devenit intre timp o componenta a miscarii artistice in general. Ca sa nu mai zic ca nu am auzit inca de cineva care sa se fi saturat de lamai.
Un alt moment interesant este I cannot be loved (3). Piesa care cu ochii inchisi as fi putut spune ca e cantata de MDB. Ceva doom amestecat cu obisnuitele refrene depresive – ingrediente de mare impact pentru cei care gusta genul. Nu trebuie uitat ca Aaron si compania sunt o trupa de nisa cu adresare verticala. Trebuie sa ai o oarecare obisnuinta in a asculta muzica ‘heavy-metal’ iar ‘depresia’ sa fie (macar aparent) un punct de inceput (nicidecum linia de sosire).
The blood, the wine, the roses (9) intretine componenta de marketing cu care se vinde orice trupa (fie ea si depresiva). Aaron nu uita niciodata sa vorbeasca despre modul in care compune versurile pieselor. Paharul de vin, masuta de lemn, pana de scris si trandafirul uscat uitat intr-un borcan de castraveti murati sunt microclimatul solistului trupei. Elementul ‘Castraveti’ este adaugat de mine pentru a mai destinde atmosfera.
Pe scurt, un album decent, interesant care merita ascultat. Departe, insa, de a echivala cu un purgatoriu. Cel mult poate incremeni un zambet de satisfactie. Si cat de acru e!
|
