Cu riscul ca sunt subiectiv, ma vad nevoit sa declar ca Tago Mago este unul dintre cele mai zguduitoare albume ce le-am intalnit pana acum. De ce spun zguduitoare? Cred ca nu mi-a fost dat sa ascult o muzica care sa-mi provoace simptomatologia schizofreniei asa cum a reusit Tago Mago. Senzatia ca esti "asaltat" din toate directiile, "asasinarea" sonora la nivel senzorial si de ce sa nu spun extrasenzorial, nevoia acuta de a savura linistea, dorinta de a asculta singur...Nu vreau ca prin aceste randuri sa banalizez o boala ce nu o doresc nimanui .... Vreau mai degraba sa explic ca este posibil sa depasim anumite bariere psihice prin intermediul muzicii. Cred ca acest lucru au incercat si cei de la CAN. Coperta este sugestiva...Cum ar fi sa-ti scuipi creierul?
Acum ar trebui sa vorbesc de piese... Hmmmm...Si aici se intampla un fenomen ciudat...Am observat ca imi place mai mult acest album cu cat gradul de alcoolemie e mai ridicat. Cu cat ma simt mai "gelatinos" cu atat ritmul imprimat de Liebezeit reverbereaza mai puternic in mine. Cu cat puterea de concentrare scade, cu atat vocea lui Damo Suzuki se insinueaza mai puternic undeva in creier. Imi aduc aminte de o seara cand eram varza...nu-mi puteam tine echilibrul...vorbele imi ieseau cu incetinitorul din gura....pana cand am inceput sa ascult "Oh Yeah" (a treia piesa a albumului). Am inceput sa topai ca un nebun...sa cant impreuna cu Damo. (Sunt doua teorii in legatura cu versurile acestei piese. Prima cum ca ar fi vorba de o limba inventata de Suzuki - un fel de anglojaponeza. Cea de-a doua ca ar citi de la coada la cap versurile piesei.) Gaseam energii nebanuite in mine...Ma gandeam ca la vremea respectiva- 1971 - drogurile erau la ordinea zilei. Iar cei de la Can purtau cu mandrie steagul muzicii psihedelice. Cred ca a fost pentru prima oara in viata cand m-am gandit cu adevarat la posibilitatea consumului de droguri. Daca beat fiind receptam cu atat putere muzica......!!! A urmat piesa "Halleluhwah". Peste 18 minute de ritm sacadat...Ritm ce trebuie vazut ca o coloana vertebrala pe care se impletesc ceilalti muzicieni. La fiecare bataie a tobei aveam impresia ca-mi pulseaza sangele in creier...O nebunie sonora..O nebunie in care descoperim samburii muzicii electronice a anilor 2000. Da !! DA!!! Toti digeii x y z ar trebui sa-si scoata palaria in fata celor ce sunt considerati parintii techno-ului, industrialului, trip-hop-ului..etc... Entuziasmul asta al meu a fost de multe ori blegit. Am incercat de cateva ori sa-i fac pe ascultatorii muzicii electronice de azi sa asculte Can... Reactiile n-au fost pe masura asteptarilor 'Cine mai sunt si lesinaturile astea?'. Mda.. Lesinaturi in comparatie cu decibelii de acum... Dar tehnica? De ce nu observa tehnica? Poate chiar sunt anacronic....
Urmatoarele doua piese "Aumgn" si "Peking O" (fiecare de peste 10 minute) sunt o colectie de sunete si experimente ce se doresc a fi avangarda. Prima dintre ele imi aduce aminte de o calatorie cu masina la Paltinis. Tocmai cand am intrat in statiune a inceput Aumgn. Paragina in care se afla Paltinisul impreuna cu "scartaielile" si vocea sintetizata ce repeta la infinit AAaaaaauuuuuugggggggmmmmmmnnnn imi dadeau impresia ca ma aflu dupa un atac nuclear. Infricosator.... Pe "Peking O" ascultam incantatiile lui Damo - nu degeaba i se spunea Kenji. Avem de-a face cu o psihoza sonora foarte foarte greu de inteles. Acestea sunt piesele ce m-au facut sa spun ca exista un nivel de comunicare extrasenzorial. Nu m-ar mira ca peste ani si ani sa se spuna ca cei de la Can au fost primii care au incercat sa-ti transmita senzatii ca miros, gust prin intermediul sunetelor.
Ultima piesa a albumului "Bring me coffee or tea" urmeaza un cliseu binecunoscut. O piesa lenta, inteligibila ce te va destinde dupa aproape o jumatate de ora de experimente. Te va destinde??? LOL Vorba vine... Schizofrenia e incurabila... Tago Mago este albumul care mi-a deschis inca o pereche de ochi. Impactul ce l-a avut asupra mea a fost atat de puternic incat mi s-a intamplat de multe ori sa ma pilesc doar ca placerea auditiei sa fie maxima. Pana acum nu mi-am scuipat creierii....
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
